A luat viaţa în piept de la o vârstă fragedă. A învăţat să spele, să gătească, să coase şi chiar a început să-şi câştige primii bănuţi de buzunar pe când avea doar 6 ani. Monica Davidescu a avut o copilărie uimitoare şi a acceptat să ne dezvăluie, în exclusivitate, câteva amintiri.

De la ce vârstă ţi-ai câştigat primii bani şi cum?

De la 6-7 ani. O ajutam pe Mamaie să termine cusăturile şi îmi dădea şi mie câţiva bănuţi. La început făceam ce e mai uşor, un tiv sau un model simplu, apoi am început să cos lucruri mai complicate. Coseam cu cartea lângă mine. Am învăţat şi am câştigat bani în acelaşi timp.

Îţi plăcea să îţi ajuţi familia la treburile zilnice?

Nu era vorba de ce îmi plăcea sau nu. Acasă, la Vistieru, lângă Câmpina, într-o gospodărie cu de toate, într-o familie cu un tată, o bunică, un bunic şi trei surori, era obligatoriu să faci zilnic de toate prin bătătură. De la 4-5 ani, bunica ne lua lângă ea la albie şi ne învăţa cum să spălăm. Deja la 10 ani spălam cot la cot cu ea şi nu exista ideea ca cineva să îmi spele lucrurile.

Monica, alături de surorile sale

La gătit la fel - de la 6 ani, de când puteam ţine un cuţitaş în mână fără să ne rănim, ne punea la curăţat zarzavat şi încet, încet, fără să realizez, la 12 ani pregăteam masa cu două feluri de mâncare pentru toată familia. Cu bunicul mergeam să hrănim animalele sau mă trimiteau cu sora mai mare cu oile sau cu vaca la grădina din deal. Sau ne trimiteau cu ele la adăpat în cealaltă parte a satului.

Vara invariabil mergeam la fân, îl strângeam şi îl puneam pe prepeleci, apoi în căpiţe. Toamna, mergeam zilnic la adunat fructe şi acasă, cu bunica, făceam dulceţuri. Primăvara, curăţenia din toate grădinile, cu tăiatul pomilor, săpatul holdei şi plantatul legumelor. Iarna participam la tăiatul lemnelor pentru foc, la căratul apei sau la făcut pârtie