Simpla solicitare a unei garanţii de două milioane de euro la licitaţia de vânzare a companiei nu va garanta Guvernului că va găsi investitor serios pentru Poşta Română. Mai este nevoie şi de voinţă politică.
Sub presiunea FMI, care a înăsprit mult autorităţile în ultima misiune de evaluare, Guvernul va grăbi procesul de privatizare al Poştei. Termenul limită stabilit este luna iunie. Ca şi Oltchim sau CFR Marfă, Poşta Română este un colos grevat de datorii, aflat aproape de pragul falimentului. Dacă în cazul Oltchim sau CFR Marfă datoriile totale reprezintă 80% şi peste 100% din active, la Poşta Română se situează la 50%.
Premierul Victor Ponta a spus zilele trecute că, pentru a se evita mascarada licitaţiei de la Oltchim, Guvernul va solicita o garanţie de participare de două milioane de euro, la vânzarea Poştei. Nu este însă o sumă mare pentru o tranzacţie de acest gen şi este o condiţie insuficientă, spun specialiştii. "Trebuie să se meargă pe investitori preselectaţi, iar aici contează cum va fi întocmit caietul de sarcini. Ar trebui să se impună ca aceştia să fie operatori poştali şi companii de o anumită dimensiune", a declarat pentru EVZ Doru Lionăchescu, managing partner al Capital Partners. În opinia sa, companiile similare din Austria, Belgia, ar putea fi interesate de achiziţie.
30.000 de locuri de muncă
Ca în cazul Oltchim, pentru privatizarea Poştei Române statul beneficiază de consultanţa unor firme renumite. Dacă la încercarea de privatizare a combinatului firma de consultanţă a fost PricewaterhouseCoopers, pentru Poşta Română este desemnat un consorţiu de firme format din KPMG şi firma de avocatură Ţucă, Zbârcea şi Asociaţii. Dar, consideră un specialist în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor, voinţa politică se pare că lipeşte. Prin urmare, nu este sigur că în urma licitaţiei de vânzare nu vom vedea un rezultat similar cu cel de
