Atacurile lui Traian Basescu la adresa profesorului Cristian Parvulescu sunt incredibile. Nu se poate sa spui asa ceva! A afirma ca analizele politice ale cuiva sunt apriori viciate de jobul sotiei inseamna a nu avea nimic in comun cu democratia. Probabil ca Traian Basescu ar fi fost mult mai linistit daca ar fi stiut-o pe sotia lui Cristian Parvulescu la cratita. Aceasta ar fi fost, intr-adevar, o garantie a obiectivitatii politice a sotului. Potrivit aceluiasi tip de rationament, Traian Basescu nu are niciun drept sa fie un adversar al PSD, pentru ca fiica sa Elena Basescu este in love cu fiul unuia dintre liderii PSD, adica Viorel Hrebenciuc.
Pentru Basescu, trei sferturi din ziaristi sunt vanduti patronilor lor, Guvernul este, in realitate, la mana lui Dinu Patriciu si a "grupurilor de interese nelegitime", iar reprezentanti ai societatii civile fac jocurile liberalilor. Eroarea de judecata sare imediat in ochi si ea este acel gen de eroare care te face sa vezi paiul din ochiul celuilalt, dar nu si barna din ochii tai.
Ce-ar trebui sa facem? Sa renuntam la profesie, noi si cei din familia noastra, sa nu mai iesim din casa, sa ne izolam de lume ca sa putem avea o perspectiva obiectiva asupra realitatii, sa atingem standardele de obiectivitate cerute de presedintele Traian Basescu? Oriunde te-ai duce sa te angajezi in presa (si nu numai in presa), esti "la mana" unui patron. Cine are dreptul sa decida care patron este bun si care este rau? Orice Guvern, de ieri, de astazi si de maine, intretine, ba chiar este obligat sa intretina relatii cu persoane si grupuri de interese. Cine decide care relatii sunt legitime si care sunt ilegitime? In cadrul societatii civile, unii tin cu liberalii, altii tin cu Basescu. Care dintre ei sunt mai morali?
Dupa parerea mea, asemenea intrebari nu au sens. Ele nu izvorasc dintr-o asa-zisa vointa de obiectivitate,
