Cineva tipa din toti rarunchii in ceea ce pare un colt parasit de curte. Un gard inconjoara cocioabele si, cu cat te apropii mai mult, cu atat tipetele sunt mai puternice. Inca zece pasi si apare o poarta in gard. Alti zece pasi si iata iadul pe pamant. O femeie tipa – desculta, slaba si zdrentaroasa. O alta femeie, care nu poate sa mearga, se rostogoleste pe jos, acoperita de muste – sute de muste. In mainile murdare tine strans doua bucati de paine. O fata isi inmoaie painea uscata in baltoaca din fata toaletelor din curte. Apoi o mananca. Nimeni n-o baga in seama. Este ora pranzului in Goren Chiflik, un centru din estul Bulgariei, care gazduieste 90 de femei cu dizabilitati intelectuale si boli mintale. A fost recent renovat, dar locul ororilor, cocioabele pentru „cei mai bolnavi” dintre bolnavi, a ramas la fel. Este bine ascuns; atat de bine ascuns, incat seful directiei regionale pentru protectie sociala spune ca nu a vazut niciodata acest loc, in ciuda numeroaselor vizite pe care le-a intreprins la acest centru. Cele 30 de femei de aici nu au voie sa manance la un loc cu celelalte. in schimb, li se da de mancare prin gardul care este de obicei inchis, transformand locul efectiv intr-o cusca. Aceasta ancheta, in cea mai mare parte realizata sub acoperire in centrele pentru adulti cu dizabilitati intelectuale si boli mintale din Bulgaria, Romania si Serbia, a scos la iveala dovada incalcarii drepturilor omului, tratamentul inuman si degradant, precum si neglijenta ingrozitoare. A demonstrat faptul ca reforma in acest domeniu ramane incompleta si inceata, si mult prea adesea ii lasa pe cei mai vulnerabili la coada prioritatilor. Bulgaria si Romania, ambele membre ale Uniunii Europene din 2007, si Serbia, care cauta sa obtina acelasi statut, au un trecut sinistru cand vine vorba de serviciile de ingrijire institutionalizate. Aceasta ancheta releva faptul ca aceste