De ce e atât de bine dispusă Elena Udrea? Mai tot timpul: la comisie, la mânăstiri, pe nisipul mării, pe cal, pe bicicletă, în Parcul Moghioroş, când dă metrou populaţiei, când face gramaticale, când ordonă chemaţi liftul, când pune murături, împleteşte, se întâlneşte cu salvamarii, dansatorii din Oaş ş.a.m.d. Dacă e criză şi se-nmulţesc şomerii, profesorii dau în brânci şi turismul a amorţit de la 1 septembrie din lipsă de muşterii, de ce se amuză Elena U.?
Explicaţia e simplă. În ciuda aparenţelor, Elena Udrea ia viteză. Creşte cu ţara şi proiectele partidului, se căleşte la botezuri, serbări câmpeneşti, tăieri de panglici, e orice şi oricând atunci când o cere partidul. Partidul cu două mituri: Băsescu şi Udrea. Când intră unul în adormire, celălalt face pe dracu-n patru ca să nu scadă procentele sondajelor. Când unul dă de dracu', celălalt naşte o diversiune.
Unde o pui, acolo stă, intră în rol, se integrează în peisaj, se implică, se dedică, crede în. Udrea e o maşinărie completă, băgată în priză funcţionează cu prospectul lipit pe frunte. Numai KGB-ul în anii de glorie scotea exemplare atât de bine puse la punct, perfect unse, cu zâmbetul trasat în ani de exerciţii.
Dacă preşedintele i-ar fi cerut Elenei să fie Madonna, pentru că Madonna dă bine oriunde, şi la Turism, şi la Economie, Mediu sau Agricultură, Elena s-ar fi sacrificat şi s-ar fi întruchipat în Madonna de serviciu. Ar fi inaugurat o echipă de salvamari musculoşi, mândria ministerului, o echipă falnică de secretari de stat pentru chemarea liftului (fond muzical, cântecul Margaretei Pâslaru pe versurile blondei cu Vuitton: Chemaţi liftul, clipa aia minunată...), ar fi cumpărat camioane pentru recuzită din banii MT, s-ar fi înconjurat de un alai tip Madonna şi ar fi făcut rapid un contract cu Eurosport.
Ar fi închiriat stadionul lui Becali, cu gazonul la