Comentariile pe care le scriu în ziare au adesea o perspectivă întunecată. Din păcate, nici acesta nu va fi altfel. Dar există două ştiri care mai sparg acest întuneric. Prima – importanţa globală a realegerii lui Barack Obama – e clară: lumea a scăpat de un dezastru în ce priveşte cooperarea internaţională. Statele Unite au fost pe punctul de a se scufunda într-un izolaţionism naţionalist, reîntărit, probabil, de sentimentele xenofobe. Victoria lui Obama, în ciuda problemelor economice din America, limpezeşte drumul unei cooperări bazate pe ascultarea cu simpatie a celorlaţi şi pe negocieri în care Statele Unite nu neagă legitimitatea unui interes public global (aşa cum a făcut, din păcate, în chestiunea schimbărilor climatice).
Cealaltă veste bună priveşte Franţa şi, chiar dacă este ceva mai „local“, e de o extremă importanţă. Ca peste tot în lumea dezvoltată, criza globală a afectat serios şi economia Franţei, cu stagnare, creştere a şomajului, insecuritatea locurilor de muncă, creşterea datoriilor guvernamentale şi riscuri de prăbuşire a bursei. Producţia a scăzut, balanţa comercială s-a deteriorat brusc iar numărul de falimente ale corporaţiilor a crescut.
De şase luni, Franţa are o nouă conducere – un nou preşedinte, un nou guvern şi un nou parlament. Dar preşedintele François Hollande şi guvernul său au fost ciudat de inactivi după alegeri, limitîndu-se la a reduce impactul tăierilor incorecte de la buget şi al reformei taxelor aplicate de guvernul anterior al lui Nicolas Sarkozy. Mulţi au început să se întrebe dacă Hollande a fost conştient de proporţiile crizei pe care recentele scăderi ar putea-o declanşa.
În ultimele săptămîni, oricum, guvernul a introdus măsuri energice şi curajoase pentru a relansa competitivitatea industriei franceze, incluzînd o uriaşă taxă de 20 de miliarde de euro pentru afaceri, pentru care publicul va plăti. Şi