Harold J. Nicholson, ofiţerul CIA cu cea mai înaltă funcţie care a spionat pentru Rusia, a fost condamnat la 23 de ani şi şapte luni în anul 1997. El lucrase în 1990 – 1992 ca şef al Biroului CIA de la Bucureşti dar a fost racolat, potrivit mărturiilor şi dovezilor administrate în timpul procesului în perioada misiunii din Malaezia.
Am prezentat, pe larg, în ediţia de ieri ( Defectorul CIA cu cea mai înaltă funcţie a lucrat şi la Bucureşti - click pentru a citi articolul ), extrase din actul de acuzare şi motivele pentru care Nicholson a reuşit să scape de pedeapsa capitală. Unul dintre acestea, puternic emoţional, era legat de cei trei copii aflaţi în custodia spionului trădător după divorţul de mama lor.
Legătura dintre copii şi tată l lor nu s-a rupt după condamnare. Dimpotrivă, postura de puşcăriaş, mila faţă de un tată iubitor care îşi sacrificase familia pentru îndeplinirea misiunilor periculoase şi departe de casă, au construit o relaţie afectivă puternică în “clanul” Nicholson. Mezinul luase în piept grijile familiei obligate să se descurce fără suportul tatălui dezonorat public şi ale mamei care îi părăsise de mici.
În iulie 1997 Jim Nicholson era trimis la închisoarea din Sheridan, statul natal Oregon, unde se mutaseră şi copiii. El înduplecase încă o dată instanţa asigurând-o că el speră, înainte de a muri, să ofere copiilor un exemplu pozitiv.
Nathan, fiul cel mic, nu împlinise încă 13 ani când tatăl a intrat în închisoare. El era convins că Jim a fost obligat să-şi mărturisească vinovăţia. Reţinuse însă din proces şi fraza rostită de tatăl lui care l-a copleşit: “Am vândut secrete ruşilor, pe bani, pentru că am vrut să-mi ajut copiii”.
Au urmat sute de ore de vizite ale copiilor în închisoare. Ei creşteau, problemele adolescenţei, dorinţele mereu mai mari ale unor tineri care doreau să intre în viaţă presau şi financiar. @N