Evenimentele ultimelor zile au aşezat echipa Steaua între oglinzi paralele. Într-o retrovizoare, cam prăfuită şi ea de un prezent care nu-i în firea lui, s-a proiectat amintirea celui mai mare su­cces al fotbalului românesc: Câ­ş­ti­garea Cupei Campionilor Euro­peni de Steaua. Pe de altă parte, în reflec­ta­rea unor cioburi de Glina, am avut pri­lejul să desluşim cu câtă hărnicie a lucrat timpul la urâţirea babei care poartă întâmplător acelaşi nume cu câş­tigătoarea CCE.

Aniversarea marelui succes de la Sevilla a fost pusă la cale de ministrul Gheorghe Oprea. În­tâlnirea pro­prietarilor de drept ai glo­­riei sportive poate constitui ori­când prilej de reconfortantă aducere-amin­te. De această dată n-am avut însă impresia că asist la o întâlnire oma­gială. Mai degrabă am avut sen­zaţia că asist la un spectacol trist şi prost, pus în scenă de un regizor par­şiv. Generalul înseriat în duzinele po­li­tice ale puterii a umblat la marmita cu grade doar pentru a-şi face rost de im­puls electoral. Altfel n-ar fi fost atât de cazonă manife­s­tarea de la Casa Cen­trală a Ar­matei, altfel n-ar fi apă­rut atâţia atârnători la fotografia de grup, altfel n-ar fi lipsit de la manifes­tare mulţi dintre cei care au făcut gloria Stelei. Altfel n-ar fi pă­rut unii dintre foştii fotbalişti ai Stelei biete fi­guri umile în raport cu fudulii avan­saţi în grad şi funcţie doar de perfor­man­ţa parvenirii. Rămân la pă­rerea că pe mi­nistrul Oprea îl doare în vipuşcă de istoria şi soarta Stelei. Fiindcă dacă ar fi cumva sensibil la problemele spor­­tului, ministrul Oprea ar avea po­sibilitatea acţiunii concrete la Clubul Spor­tiv al Armatei. Împa­che­­tarea în for­malism a ani­versării echipei euro­pe­ne a Stelei aparţine ace­luiaşi pre­zent vicios care co­ro­dează şi actuala ima­gine a echipei din Ghencea. Şi acesta nu este un dat natural. Răul este doar creaţie omenească. Până