Un băieţel din Valea Jiului munceşte mai mult de 12 ore pe zi pentru a aduce seara mâncare acasă Zeci de copii din oraşele Văii Jiului, forţaţi de sărăcie, ajung să fie
Un băieţel din Valea Jiului munceşte mai mult de 12 ore pe zi pentru a aduce seara mâncare acasă
Zeci de copii din oraşele Văii Jiului, forţaţi de sărăcie, ajung să fie întreţinători ai familiilor. Este şi cazul lui Valentin Rotar, un băieţel de doar 12 ani, care ştie încă de la 10 ani cât de greu se câştigă banul. Nu se plânge, chiar dacă şi-ar dori, câteodată, să se joace. El spune că orele pierdute la joacă înseamnă mai puţină mâncare pentru frăţiorii săi.
Valentin Rotar este tată şi mamă pentru cei mici şi singurul ajutor al bunicii. El locuieşte în cartierul Colonie, din Petroşani, într-o casă dărăpănată, împreună cu bunica şi cu alţi doi fraţi mai mici: Andrei (6 ani) şi Iulian (4 ani). Părinţii i-au părăsit şi abia dacă şi-i mai amintesc.
Valentin este copil firav, dar foarte isteţ şi muncitor, deşi nu are decât 12 ani. Băiatul îşi câştigă pâinea din vânzarea momelilor pentru pescari. După doi ani de muncă, băiatul a ajuns nu numai să asigure bucata de pâine pentru frăţiorii lui, ci chiar să le ofere şi altora o pâine.
"Trebuie să muncesc"
Valentin se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 6.00, pleacă la şcoală, iar după cursuri merge la muncă. Ajunge acasă seara şi abia mai poate să-şi ţină ochii deschişi, dar spune că nu are ce face pentru că nu-i place să-şi vadă frăţiorii suferind de foame.
"Trebuie să muncesc pentru că nu avem ce mânca. Fraţii mei sunt prea mici să ştie de ce nu avem pâine sau mâncare, iar banii din pensia lui buna şi din alocaţie nu ne ajung. Mă trezesc dimineaţa, pe la ora 6.00, să tai lemne pentru foc. Apoi, mă duc la şcoală.
Merg pentru că primesc lapte şi corn sau brânză topită, pe care le aduc acasă la cei mici şi
