Noile ipoteze care au la bază analiza chimică a unor roci din Groenlanda arată că Terra ar fi fost constituită, la origine, dintr-un ocean de magmă în fuziune.

O echipă de cercetători franco-daneză a studiat roci vechi de 3,4 milarde de ani din Groenlanda provenind din lanţul muntos Isua, în care au descoperit un deficit de Neodim 142, un element chimic-cheie în studierea procesului de formare a planetei noastre. Astfel, conform echipei de savanţi de la Laboratoarele “Magmas et volcans”, acum 4,58 de miliarde de ani, Terra s-ar fi format prin “acreţia” (aglomerare) materialelor din Sistemul Solar. Căldura produsă de acest proces şi cea produsă de descompunerea elementelor radioactive ar fi provocat topirea acestor materiale.

Din această analiză reiese că în trecut, într-un interval situat între 100 şo 200 de milioane de ani în urmă, Terra ar fi fost constituită dintr-un ocean de magmă în fuziune, în centrul căruia s-ar fi concentrat un nucleu metalic. Puţin câte puţin, acest ocean s-ar fi răcit şi scoarţa terestră s-ar fi format în acest fel. Această cristalizare a magmei în fuziune ar fi fost însoţită de o structurare chimică a Terrei: straturi concentrice cu compoziţii chimice distincte s-ar fi individualizat astfel.

În 2003, două grupuri de cercetători francezi au observat deja un exces de Neodim 142 în alte roci din aceeaşi regiune, făcându-i să presupună că alte straturi ar trebui să prezinte un deficit. Însă acest deficit de Neodim 142 a rămas până la această descoperire recentă doar o simplă ipoteză. Descoperind un deficit de Neodim 142 în roci relativ tinere, formate la aproape un miliard de ani după cristalizarea oceanului magmatic, oamenii de ştiinţă au arătat că “neomogenităţile primordiale” s-ar fi menţinut mai mult timp decât credeau cercetătorii. Conform mediafax, pentru a dispune de date ştiinţifice de ordin global, savanţii francez