Stiam, de multa vreme, ca-s un incurabil naiv! Asta mi-au spus-o toti prietenii (spre deosebire de dusmani, care m-au supralicitat, facindu-ma escroc). Dar mergeti pe mina mea, ca ma cunosc mai bine: sint un naiv de cursa lunga si viata, daca o mai fi ramas ceva din ea inainte, mi-o va redovedi!
Ca sa va convingeti, va povestesc ce traiesc eu din februarie incoace, de cind m-a pus naiba sa iau in serios o firma de difuzare de carte (nu dau numele, ca sa nu se creada ca fac publicitate mascata!). Sigur, nu e rau sa citesti, sa primesti carti la domiciliu, sa ai pe masa, saptaminal, volume frumos tiparite, despre varii subiecte, vitale (cascade & grote, inmultirea la furnici, bucatarie exagerat de dietetica, impletit botosei in timp record, cura de slabire sigura - ca toate curele treimiiste! - etc.). Nu discut acum calitatea (cam de almanah: „Ce ai, babo, in chiloti?" -"Biblioteca pentru toti!") volumelor - repet, excelent tiparite! -, ci faptul ca respectivii te hartuiesc cum nu mi s-a mai intimplat, in peripetioasa mea existenta. S-o iau cu inceputul.
Prin ianuarie, primesc un plic mare, elegant, din continutul caruia rezulta ca voi fi ... miliardar, curind. Un om lucid ar fi rupt plicul si si-ar fi vazut de treaba. Dar eu, repet, sint naiv: ce face naivul cind afla ca va cistiga 50.000 de euro? Vise! Proiecte donquijotesti! Defulari financiare! Croaziere imaginare! Mediterana, Monte Carlo, Ritz, papaya, trufe, mango, whisky, crustacee, fete cu buricul gol din Polynesia etc. Ergo: eram pe felie. Am acceptat ideea ca ma umplu de bani si am comandat o carte. Gest fatal! De atunci, nu-i saptamina lasata de la Barbos sa nu primesc aceste doua tipuri de epistole: unele din care reiese ca, in curind, voi fi bogat, si altele prin care mi se cere sa comand - si apoi sa achit - cartile comandate. Ce-i interesant in dialogul epistolar imperfect: promisiunile lor is
