În 2004, a apărut „Genetica medicală“, în prima ediţie, la Editura Polirom, avându-i ca autori principali pe prof. dr. Mircea Covic, prof. dr. Dragoş T. Ştefănescu şi dr. Ionel Sandovici, precum şi 19 colaboratori din şapte centre universitare. Apariţia cărţii nu m-a surprins, deoarece, în perioada de finalizare a manuscrisului lucrării, discutasem în mai multe rânduri cu autorii despre traducerea sau preluarea în română a unor termeni străini din genetică. În mare măsură, beneficiul a fost reciproc, cu un avantaj de partea mea, pentru că îmi completam cunoştinţele de genetică, absolut necesare domeniului căruia m-am dedicat – biofizica medicală şi medicina nucleară, dar şi terminologia medicală. (...)
În 2004, a apărut „Genetica medicală“, în prima ediţie, la Editura Polirom, avându-i ca autori principali pe prof. dr. Mircea Covic, prof. dr. Dragoş T. Ştefănescu şi dr. Ionel Sandovici, precum şi 19 colaboratori din şapte centre universitare. Apariţia cărţii nu m-a surprins, deoarece, în perioada de finalizare a manuscrisului lucrării, discutasem în mai multe rânduri cu autorii despre traducerea sau preluarea în română a unor termeni străini din genetică. În mare măsură, beneficiul a fost reciproc, cu un avantaj de partea mea, pentru că îmi completam cunoştinţele de genetică, absolut necesare domeniului căruia m-am dedicat – bi Publicitate ofizica medicală şi medicina nucleară, dar şi terminologia medicală. Când am primit „Genetica medicală“ tipărită în prima ediţie, parcurgând-o capitol de capitol – urma să scriu o recenzie – m-am convins că lucrarea era de excepţie (adică, mai corect, excepţională). Şi rezista comparând-o cu cărţile pe aceeaşi temă, în franceză şi în engleză, în care căutam termeni noi de genetică şi biologie moleculară. Recenzia, scrisă după regulile genului, a fost publicată în Viaţa medicală, asigurându-se astfel o vi