Ciobanii nu au unde să vândă lâna oilor, ca urmare a închiderii ţesătoriilor şi a filaturilor, şi preferă să o arunce sau să o ardă. În cel mai bun caz, o vând constructorilor, care o folosesc în izolaţii. Producătorii de covoare sau de textile spun că nu e avantajos să cumpere materie primă din România şi preferă să o importe din Australia sau din Turcia, cu 20% mai ieftin. Închiderea majorităţii ţesătoriilor şi a filaturilor din ţara noastră a dus, pe de o parte, la creşterea importurilor de haine şi de covoare, în special din China şi din Turcia, şi la dispariţia tradiţiei de creştere a oilor pentru lână, pe de altă parte.

Piaţa internă a lânii aproape că nu mai există, întrucât ciobanii nu mai valorifică decât carnea - în special în preajma Paştelui - şi nu se mai preocupă ca lâna oilor să fie curată şi de calitate, pe motiv că nu au unde să o vândă sau că primesc un preţ prea mic. „Decât să iau trei lei şi 20 de bani pe lâna tunsă, mai bine o arunc sau las câinii să doarmă pe ea când e frig afară“, se plânge Vasile Ignat, crescător de oi din comuna Mereni, judeţul Constanţa.

De aceeaşi părere este şi Mihai Dumitriu, preşedintele Patronatului Crescătorilor şi Exportatorilor de Ovine (PACERO), care spune că preţurile oferite sunt mult mai mici decât costurile crescătorilor. „Majoritatea crescătorilor aruncă lâna sau o ard, pentru că nu au unde să o vândă.

Şi dacă găsesc cumpărători, oricum preţul este foarte mic, de maximum 80 de bani pentru un kilogram“, a declarat Dumitriu. El a adăugat că pentru a tunde oile - obicei care ajută la creşterea în greutate mai rapidă a animalelor - crescătorii plătesc în jur de 1,2 lei pentru fiecare în parte. „Noi rămânem cu paguba“, a conchis Dumitriu.

Covoare româneşti din lână turcească

Nici producătorii de covoare nu mai sunt atraşi de lâna românească. „De