Singurul stat din lume care-şi poate încuia porţile pe timp de noapte este cunoscut de toată lumea creştină pentru capodopera lui Michelangelo din tavanul Capelei Sixtine. Ciudăţenia face însă ca evlavioasa Casă a Papei şi a gardei sale elveţiene să aibă una dintre cele mai mari rate ale infracţionalităţii din lume.
Statui groteşti, cupole falnice, faţade complicate, armate de oameni alergând să vadă cât mai multe atracţii într-un muzeu gigantic, dar mai ales tavanul pictat de Michelangelo... Le-am întâlnit în cel mai mic stat din lume recunoscut oficial, la Vatican, un spaţiu unde puterea de transformare a timpului este mai evidentă decât în multe alte locuri. În hărmălaia tulburătoare, pe de o parte, obositoare, pe de alta, am căutat un Vatican liniştit şi fermecător, o clădire încărcată de mistere, după care mulţi aleargă încercând să-şi explice câteva din inconsecvenţele religiei creştine.
Cea mai mică ţară din lume are o rată a infracţionalităţii neaşteptat de mare comparativ cu a altor naţiuni şi asta în ciuda personajelor cuvioase care-o populează: Sfântul Părinte, cardinalii, călugăriţele etc... Rata extrem de ridicată a infracţiunilor este, de fapt, o anomalie, explicată prin numărul mare de turişti căzuţi în veneraţie şi... de hoţii de buzunare în căutare de oportunităţi. Şi, bineînţeles, de populaţia de mai puţin de 1.000 de locuitori. Furtul din buzunare şi infracţiunile minore sunt la ordinea zilei. Poliţia oficială este Garda para-militară elveţiană. Nu vă lăsaţi păcăliţi de uniformele uşor comice, în stil renascentist. Purtătorii acestora sunt soldaţi foarte bine pregătiţi.
Un vizitator obişnuit, ca mine, poate intra în Vatican prin piaţa lui Bernini, San Pietro, una dintre gloriile lumii occidentale. Cum stai în scuarul imens, ai impresia că te afli într-un cerc turtit, parţial închis de un şir maies¬tuos de coloane d