Cred ca hazardul (caruia uneori i se poate spune Destin, alteori, mai simplu, Dumnezeu) nu ni l-a trimis deloc din intamplare pe scriitorul Javier Cercas tocmai la inceputul acestui decembrie: in Cred ca hazardul (caruia uneori i se poate spune Destin, alteori, mai simplu, Dumnezeu) nu ni l-a trimis deloc din intamplare pe scriitorul Javier Cercas tocmai la inceputul acestui decembrie: in noiembrie s-au implinit 28 de ani de la moartea lui Francisco Franco, in februarie viitor se vor implini 21 de la ultima incercare de lovitura de stat din Spania, iar la sfarsitul acestei luni - 14 de la miraculosul nostru decembrie. Despre aceste si multe alte lucruri am avut privilegiul de a sta de vorba cu un Javier Cercas care m-a uimit cu modestia, prietenia si interesul pentru Romania si miracolul din decembrie 1989. in cele ce urmeaza, puteti citi doar unele din interesantele lucruri pe care le-a spus pentru cititorii acestei reviste. - Soldatii de la Salamina, cartea ta aparuta recent la Humanitas, este - dupa parerea ta, sau poate chiar dupa intentiile tale, un roman psihologic sau, din contra, un medicament, o pilula magico-istorica pe care ai prescris-o occidentalei Spanii "desmemoriada" (un cuvant splendid, care inseamna "ramasa fara memorie") pentru a-si putea vindeca ultimele rani neinchise? - in parte asta s-a si petrecut in Spania. Vreau sa spun ca exista in acest sens o lectura foarte spaniola a cartii, care nu-i in mod obligatoriu si cea mai buna. De aceea, cartea nu a fost in Spania un best-seller, ci un fenomen. E romanul cu cele mai multe exemplare vandute din istoria cartii spaniole. Dupa mine, trebuie citit in cheie nu psihologica, ci etica. Ai dreptate, a fost citit ca o carte a reconcilierii cu istoria. Probabil ca voi, in Romania, intelegeti textul acesta mult mai bine ca altii. Uite: in Spania, dupa patruzeci de ani de dictatura (spun dictatura, dar ea