"Turbo-Rudi" a marcat împotriva României primul şi singurul său gol pentru Slovenia. Fostul atacant sloven povesteşte cum tot stadionul Ghencea a amuţit la reuşita sa din 2001
Mladen, au trecut 11 ani de când Slovenia a eliminat România...
E cea mai frumoasă amintire a vieţii mele! A fost un miracol să câştigăm primul meci şi am crezut apoi că putem scoate un egal în retur. Şi ne-a fost mult mai uşor la Bucureşti. Ţin minte că era o gălăgie infernală pe stadion, iar la golul meu a tăcut toată lumea. Era linişte... o linişte incredibilă.
Cum te-ai simţit atunci, având în vedere că era primul tău gol după 50 de meciuri la naţională?
Toată lumea vorbea că în atâtea meciuri nu am reuşit să marchez. Numai despre asta discutau, iar pentru mine fiecare meci venea cu o presiune fantastică. M-am simţit eliberat în momentul acela. Presiunea dispăruse imediat!
Golul de la Bucureşti te-a făcut erou naţional în Slovenia, dar după aceea nu ai mai înscris.
Da, incredibil! Uite, să îţi povestesc ceva... Am jucat un amical în Oman şi am bătut 7-0, iar eu nu am marcat. Dar de trei ori am driblat până şi portarul şi i-am pasat lui Osterc aproape pe linia porţii, să înscrie el. Ăsta am fost eu. (râde cu poftă)
România nu a mai reuşit să se califice la niciun Mondial de la acel baraj cu Slovenia...
Sunt surprins şi, sincer, îmi pare rău pentru asta. Dar barajul cu Slovenia a trecut, trebuie să mergeţi înainte. Chiar mi-e dor de România de la turneele finale. Dar cred că vouă vă lipseşte pasiunea aceasta a noastră. Uite, noi ce avem? Selecţia o facem din două milioane de oameni! În China probabil sunt două milioane de portari, nu de locuitori ca la noi. Dar lucrăm cu ce avem...
Fiul tău îţi calcă pe urme, e la naţionala U17 a Sloveniei. Ce ai simţi dacă ar întâlni şi el România?
Ha-ha! Ar fi frumos să s
