În fiecare an, Săptămâna Modei Haute Couture are loc la Paris, într-o atmosferă exclusivistă, pentru care presa foloseşte, deseori, eticheta intangibilului. De ce? Câţi cunosc diferenţa dintre haute couture şi prêt-à-porter? Ce se întâmplă în cercurile închise de la Paris?
Definiţia
Haute couture înseamnă „croitorie înaltă”, de unde şi expresia englezilor pentru acest tip de modă: high fashion. Este arta realizării rochiilor, pe o scară grandioasă a luxului. Piesele sunt cusute manual, sur mesure, după mărimile exacte ale clientului. Rezultatul: piese vestimentare unice şi ireproşabile, estetic, cât şi tehnic.
Istoric
Haute couture a început ca o „necesitate” pentru clasa burgheză pariziană a secolului al XIX-lea. Femeile de viţă nobilă apelau la casele de croitorie pentru a avea haine unice, pe măsură, care să le diferenţieze de restul lumii. Era imposibil pentru celelalte să egaleze „performanţele” vestimentare sau să apară îmbrăcate la fel. Această alură a opulenţei tronează şi astăzi în jurul modei haute couture, de vreme ce doar anumite case de modă au dreptul legal de a folosi titulatura.
De ce este nevoie pentru a deveni haute couture?
Legal, o casă de modă îşi poate asuma titulatura de haute couture doar dacă îndeplineşte cerinţele stricte ale Ministerului Francez de al Industriei şi al Federaţiei Franceze a Croitoriei. La început, designerul trebuie să creeze haine la comandă pentru clienţi privaţi, cărora să le ofere şedinţe pentru probă. Trebuie să aibă un atelier full-time în Paris şi nu mai puţin de 20 de angajaţi. Într-un final, după ce casa de modă prezintă două colecţii pe an, în ianuarie şi iulie, în care prezintă atât haine de zi, cât şi de seară, poate considera că a făcut tot ce trebuie.
Naomi Campbell, în show-ul casei de modă Versace
Cine le face
„Les petite mains”, ceea ce înseamă, li