8 martie 1917 a reprezentat pentru Nikolai al II-lea începutul sfârşitului, el fiind asasinat de bolşevici în 1918 şi canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 2000.
Azi se împlinesc 92 de ani de la debutul Revoluţiei din Petrograd, cauzată de o acută lipsă a alimentelor şi de consumul resurselor prin implicarea Rusiei în Primul Război Mondial. Mişcările de stradă generalizate l-au făcut pe Ţarul Nicolae al II-lea să abdice şapte zile mai târziu, pe 15 martie 1917. Această dată a însemnat pentru Romanovi predarea definitivă a puterii politice din Rusia, după mai bine de 300 de ani de hegemonie.
Chiar dacă Nikolai Alexandrovici Romanov - sau Nicolae al II-lea după cum mai era cunoscut - a abdicat, guvernul provizoriu de atunci a sechestrat familia monarhului în reşedinţa imperială, după care a mutat-o în Siberia, cât mai departe de capitală. În octombrie 1917, prizonierii au fost duşi la Ekaterinburg, oraş controlat de Armata Roşie, unde au şi fost executaţi, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918. Abia în octombrie 2008, după zeci de ani de demonizare, Curtea Supremă de la Moscova a decis că ultimul ţar şi familia sa au fost victime ale represiunii politice.
Şi asta după ce, ani de-a rândul, mai multe curţi de judecată au refuzat să-i reabiliteze nu mele şi au decis că executarea familiei Romanov a fost un simplu asasinat care nu a avut cauze politice.
16 ani de investigaţii
Pe 4 august 2000, Nicolae şi membrii familiei sale (soţia şi copiii) au fost consemnaţi în înscrisurile bisericeşti drept „cuvioşi”.
Cu toate acestea, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse se declarau atunci circumspecţi cu privire la rezultatele investigaţiei privind descoperirea, în 1991 şi 2007, a unor rămăşiţe osoase ca aparţinând membrilor familiei Romanov şi au îndemnat la o cercetare ştiinţifică mai amănunţită. @N_P
