Pentru Thabo Mbeki, preşedintele Africii de Sud, a fost o decizie dureroasă: a anunţat Parlamentul că-l va concedia pe Jacob Zuma, vicepreşedinte şi potenţial succesor. Consilierul financiar personal al lui Zuma, Schabir Shaik, fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru corupţie şi fraudă, dar Autoritatea Naţională de Acuzare nu consideră că are deocamdată probe destul de puternice împotriva demnitarului însuşi, în aşa fel încît acesta să poată fi adus în faţa Justiţiei. Preşedintele a decis că pentru "tînărul nostru regim democratic" e preferabil ca domnul Zuma să-şi părăsească postul. Ceea ce acesta a şi făcut (şi-a păstrat poziţia în partid), deşi mulţi dintre partizanii săi consideră că toată afacerea e o manipulare a intelectualului Mbeki contra "omului din popor" Zuma. Conducerea colectivă a partidului a aprobat decizia preşedintelui, aşa că, deocamdată, partidul nu s-a scindat. Şi în Brazilia, scandalurile de corupţie au ajuns pînă în anturajul preşedintelui Luiz Ignacio Lula da Silva. Secretarul general al Partidului Muncitorilor, Silvio Pereira, a cerut ca, pe parcursul investigaţiilor, să fie scutit de responsabilităţile sale. Partidul este acuzat că le dă bani deputaţilor din partidele aliate coaliţiei guvernamentale pentru ca să voteze legile propuse de guvern. Un şef al unei mari agenţii de publicitate se află în centrul scandalului: el a garantat un împrumut de un milion de dolari acordat partidului şi a direcţionat sumele către deputaţii care se uită în portofel cînd votează. Focurile presei nu s-au îndreptat împotriva celor mituiţi, ci doar împotriva mituitorilor, ceea ce i-a determinat pe liderii partidului de guvernămînt să denunţe "lovitura de stat mediatică". Dacă e o lovitură de stat, ea e limitată, pentru că Opoziţia veghează ca valurile scandalurilor să nu-l atingă pe preşedinte: "Deocamdată, nu avem nici o probă care să-l implice d