În 1993 hoţii au răscolit osemintele din capela Lahovary şi au furat bustul generalului Iacob N. Lahovary . În 2008 aici au fost înmormântate persoane apropiate primarului sectorului 5. Cu toate că este o construcţie realizată în 1905 după planurile arh. Ion Mincu, capela nu este nici astăzi inclusă pe Lista monumentelor istorice.
Sursa: cpt. Nicolae Puică, Albumul aperătorilor Independenţei, p. 52
Generalul şi omul politic
Personalitate de marcă a istoriei militare româneşti, Iacob N. Lahovary (1846-1907) a jucat un rol important în Războiul de Independenţă. Cariera militară a fost urmată de una politică, în rândurile partidului conservator, fiind de mai multe ori ministru al războiului. Din 1905 şi până la trecerea în nefiinţă a fost ministru al afacerilor străine. S-a ocupat de înzestrarea armatei române, fiind şef al statului major, dar şi de soarta populaţiei cuţo-valahe pentru care obţine recunoaşterea din partea Înalte Porţi şi dreptul de avea servicii religioase şi învăţământ în propria limbă.
Comanditarul de arhitectură
Sursa: Nicolae Petraşcu, Ioan Mincu, Cultura naţională, 1928
Generalul Iacob N. Lahovary l-a întâlnit pe arhitectul Ion Mincu la Paris şi i-a comandat refacerea casei sale şi construcţia cavoului sub formă de bisericuţă. În ceea ce priveşte casa din str.Lustrului, astăzi aflată în incinta Spitalului Cantacuzino, Mincu nu a putut interveni decât la faţade şi la înălţarea zidurilor, făcând din marele hall, spaţiul central al casei. El a proiectat şi friza din apropierea luminatorului, decorând-o cu motive militare potrivite rangului proprietarului. Modificarea esenţială ce o aduce casei este pridvorul de la intrare, cu stâlpi de lemn, pridvor accesibil de pe o rampă-peron de trăsuri. Faţadei îi simulează şi o poartă gârlici din care izvora apa într-un bazin. Decoraţia smălţuită colorată este de
