La OTV se amestecă suav putoarea tomberonului lui Tolea Ciumac cu parfumul ministrului Elena Udrea.
De neuitat este replica lui Dan Diaconescu într-o dezbatere despre starea presei la Realitatea TV, care a avut loc (dacă nu mă înşală memoria) în urmă cu un an (un an şi jumătate?): „Domnule Turcescu, o să ajungeţi să lucraţi la televiziunea mea!". Era răspunsul lui Diaconescu la criticile impetuoase ale lui Turcescu la adresa genului de presă pe care-l practică şeful de la OTV.
După ce l-am văzut pe Traian Băsescu la OTV, în penultima zi a anului 2009, extrăgând câştigătorul tombolei pentru vinul licoros „Lacrima lui Ovidiu", după ce m-am holbat la premierul desemnat Emil Boc, vorbind la OTV despre programul guvernului său, şi după ce am văzut-o şi pe Elena Udrea la OTV, aruncând o altă fumigenă (mi-a fost ruşine să scriu vreun cuvânt care să facă trimitere la flatulenţă) pe seama răpirii celor trei jurnalişti în Irak (chiar nu contează ce-a spus), m-a scuturat un fior rece. Profeţia lui Diaconescu tinde să se împlinească: toţi jurnaliştii vor ajunge să lucreze pentru el şi toţi românii se vor uita la OTV.
Într-adevăr, dacă preşedintele ţării, premierul şi prima doamnă a guvernului Boc au ales să vorbească de pe scaunul care mai păstrează căldura fundurilor lui Magda Ciumac, Oana Zăvoranu, Roxy Manelista, Sexy-Brăileanca şi Ogică, înseamnă că acest post chiar îşi merită statutul de „televiziune a poporului". Aici este viaţa adevărată, locul în care putoarea tomberonului lui Tolea Ciumac se amestecă suav cu parfumul doamnei ministru Elena Udrea!
Alegerea OTV drept vehicul mediatic nu este întâmplătoare.
Traian Băsescu evită să apară la televiziunile mogulilor, inclusiv la TVR, instituţie ţinută în genunchi de „mogulul" Alexandru Sassu (ce ipocrizie!). Oricât de mare ar fi foamea de popularitate a preşedintelui, n-ar strica să amintim un amă