Sărbătoarea Sfântului Gheorghe este una dintre cele mai frumoase şi mai iubite de poporul român. Nu întâmplător este considerată şi cea care anunţă începutul verii pastorale, tot aşa după cum cea a Sfântului Dumitru marchează încheierea ei.
Anul acesta, sărbătoarea Sfântului Gheorghe a nimerit exact în sâmbăta de dinaintea Paştilor, şi, conform hotărârii Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul va fi serbat a doua zi după Învierea Domnului. Mântuitorul Iisus Hristos, care ne-a învăţat cea mai puternică lecţie, cea a IUBIRII, a avut un mucenic sfânt ca nimeni altul, un războinic pe nume Gheorghe, iar în conştiinţa populară românească este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Sfântul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române, după cum bine se ştie.
Marele Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia într-o familie de vază, renumită pentru faptele sale cu adevărat creştineşti. După moartea tatălui său, Sfântul a fost crescut cu frica lui Dumnezeu de către mama sa, care era din Palestina şi stăpânea domenii întinse. Tânărul a luat calea armelor, iar curajul său l-a distins în luptă, devenind tribun al unui corp de armată. Luptându-se vitejeşte în războaie, a fost apreciat şi iubit de împăratul Diocleţian.
Mai târziu, în consiliul ce s-a ţinut pentru persecutarea creştinilor, Sfântul Gheorghe a luptat din răsputeri împotriva împăratului, mărturisindu-şi credinţa în Iisus Hristos. Împăratul, tulburat peste măsură de comportamentul lui, a încercat să-l atragă de la credinţa creştină, dar adevărul era singurul în care Sfântul credea, chiar afirmând cu tărie că este creştin şi deci gata în orice moment să pătimească pentru Iisus Hristos.
Imediat după aceea, Sfântul Gheorghe a fost dus în temniţă şi supus torturilor celor mai îngrozitoare. Legat de o roată şi sfâşi
