Mediatorul ONU, Martti Ahtisaari, a recomandat independenta Kosovo, pe care o considera "singura solutie viabila".

Aceasta este de fapt starea de spirit in Occident, unde independenta provinciei sarbe cu populatie in majoritate albaneza este privita ca "inevitabila". Ahtisaari a rezumat-o cel mai bine: nici statu-quo, nici revenire sub autoritatea Belgradului. Independenta este sustinuta de Statele Unite si de Uniunea Europeana, mai exact de structurile supranationale ale UE, adica de Javier Solana. Pentru independenta pledeaza situatia de fapt si faptul ca albanezii, majoritari in proportie de peste 90%, o doresc. Impotriva independentei ar fi situatia de drept, adica faptul ca prin Rezolutia 1244 a Consiliului de Securitate Kosovo este considerata parte a Serbiei si prin urmare Belgradul are tot dreptul sub legislatia internationala sa isi exercite suveranitatea asupra propriului teritoriu. Tot impotriva independentei sunt cateva state membre UE, printre care Grecia, Cipru, Slovacia si Romania, precum si doi dintre membrii permanenti ai Consiliului de Securitate, Rusia si China.

Problema care da batai de cap ambelor parti este precedentul. Mai intai, pentru a putea justifica din punct de vedere legal independenta si incalcarea suveranitatii nationale a Serbiei, partizanii ei afirma caracterul "unic si irepetabil" al situatiei din Kosovo. Cu alte cuvinte, nu se va crea nici un fel de precedent. Intr-un editorial recent, Le Monde cerea ONU sa semnaleze clar ca independenta Kosovo trebuie sa fie ultimul episod din tragedia numita dezmembrarea Iugoslaviei. Prin urmare, Republica

Srpska, albanezii din Macedonia si ungurii din Voivodina ar trebui sa isi ia gandul ca vor putea sa profite de precedentul creat. Dar nimeni nu poate garanta acest lucru.

Pe de alta parte, ministrul rus de externe, Serghei La-

vrov, a afirmat alaltaieri ca intre