Costumaţi tradiţional, copiii au dat grai bătrânelor balade, printre cozonaci şi turte. Inspiraţi de bunici şi de vacanţele petrecute la sat, ei s-au lăsat uşor pe mâna profesoarelor care i-au transformat în mesagerii obiceiurilor de altădată.

Primeniţi ca-n zi de mare sărbătoare, mai bine de 20 de copii din clasele a V-a, a Vi-a şi a VII-a, în frunte cu micuţa trecută puţin de 5 anişori, Alexandra Licşor, au readus la viaţă şezătorile de pomină din ţinereţea bunicilor. Fetele şi-au pus trandafiri în păr şi au doinit şi povestit, torcând lână cu fuiorul sau înţepând cu acul câte un goblen de soi.

Astfel ştiu ele că se întâmpla cândva la şezătorile de iarnă, unde fete tinere, dar şi vârstnicele satului se adunau şi discutau vrute şi nevrute, despre chipeşul comunei, despre dragoste şi dor, fericire, dar şi despre necazuri şi tristeţe, despre frumuseţe şi credinţă. Şi cum nu e şezătoare cea fără versul popular, elevele Şcolii Ţuculescu, cărora li s-au alăturat şi doi feciori mai îndrăzneţi, au cântat cu foc.

„Vă primim la noi cu drag, cu bucate alese şi cântece de noi culese. Muncă, joc şi voie bună se împletesc azi împreună“, i-au anunţat pe mămici, bunici, tătici, veniţi la şcoală să-i susţină. Micuţa Alexandra şi-a făcut „bundiţă nouă“, să spună bădiţa că-i frumoasă. Cele mai creative dintre fete şi-au scris textele şi le-au dat grai prin dulci vorbe olteneşti. Prin povestea ei despre o familie săracă, Ana Maria le-a amintit fetelor din şezătoare cât de buni, de darnici şi de îngăduitori trebuie să fim cu toţii, acum în prag de sărbători, iar olteanului să î idea Domnul gândul bun şi fie larg la inimă. De la Alexandra au aflat că Iarna-i o prinţesă, uneori veselă, alteori tristă, aşa cum spune copila că este şi ea uneori.

Şezătoare de iarnă, de dragul datinilor strămoşeşti

Mentori, dar