Dumitru Amarandei, cunoscut de localnici drept „nea Figaro“, a tuns şi bărbierit toată „spuma“ oraşului, din 1972 până în prezent. Meseria de frizer şi-a ales-o nea Mitică la sfârşitul Şcolii de Cooperaţie, pe care a terminat-o când avea 18 ani.

Nu se dădea în vânt după tunsori, dar s-a gândit atunci că n-ar fi rău să aleagă un domeniu în care să poată lucra curat, eventual cu halat alb, şi să poată veni la serviciu parfumat şi spilcuit, cum îi plăcea să fie în viaţa de zi cu zi. „De când mă ştiu am ţinut la îmbrăcăminte şi la felul în care mă prezentam în lume. Dacă nu îmi ieşea dunga la pantaloni când îi călcam, renunţam să mai ies în oraş. De asta nu am vrut să lucrez la şaibă, să mă îmbrac în salopetă şi să fiu tot timpul murdar de ulei sau vopsea“, povesteşte bărbierul.

A început prin a tunde prim-secretari

A obţinut primul loc de muncă la o unitate din zona Unirii, unde veneau să se tundă şi să se bărbierească mai toate personalităţile de atunci ale oraşului. Nu erau oameni foarte pretenţioşi, dar trebuia să aibă grijă ce vorbeşte cât timp îşi făcea meseria pentru că nu ştia cu cine are de-a face.

„Trebuia să ai grijă cum te porţi şi să faci în aşa fel încât să-i programezi ca să nu aştepte prea mult. Fiecare se grăbea şi îţi sărea în cap dacă îi ţineai prea mult în frizerie. Dar nu pot să spun că a plecat vreunul nemulţumit, altfel nu ar mai fi venit“, îşi aminteşte nea Mitică.

Îl caută un sfert de oraş

În decursul celor 38 de ani de muncă, bărbatul a lucrat la mai toate frizeriile din oraş. Cea mai mare dorinţă a lui a fost să ajungă să tundă în unitatea din Centrul Vechi, considerată a fi un etalon printre atelierele deschise înainte de ’89.

După ani de muncă în această frizerie, Dumitru Amarandei are clienţi fideli, care au încredere în serviciile pe care le oferă. „Asta e una din satis