Publicam mai jos un excelent text al regretatului profesor Mihail Radu Solcan, disparut dintre noi pe 11 februarie 2013. Articolul a fost scris in vara lui 2008 si a aparut atunci pe site-ul liberalism.ro si in revista Cuvantul. Multumim redactorilor de la fostul site liberalism.ro, care ne-au incredintat acest text. Dupa aproape cinci ani de la prima sa publicare, scrierea de fata este, iata, mai actuala ca oricand:
Liberalismul ca atitudine intelectuala: este el oare posibil în context românesc?
Discuția pe care încerc s-o deschid aici nu priveste nicicum practica politica liberala. Au existat si exista în politica româneasca formațiuni care au în denumirea lor, în programele si în practica lor efectiva o legatura cu liberalismul.
Imediat dupa 1989, prin reacție la monopolizarea sistemului politic si social de catre partidul comunist, liberalismul a avut o influența sensibila asupra minților oamenilor din România. Discursul de tip liberal este, dupa 1989, indiscutabil prezent într-o serie de scrieri din domeniul filosofiei, economiei sau istoriei. Nu ar fi greu sa documentam acest lucru. Este el asezat însa pe un sol compatibil cu liberalismul ca atitudine intelectuala?
Orice discurs este înțeles în contextul unor presupoziții acceptate tacit. Sunt multe lucruri în care oamenii se înțeleg „din priviri”. Lucrurile trebuie uneori spuse în moduri foarte diferite, din pricina presupozițiilor ascunse în modul de a gândi încetațenit într-o cultura sau alta.
Un schimb de idei, auzit recent la un post de radio, mi-a reamintit cât de importante sunt presupozițiile acceptate ca un fond prealabil dezbaterii. Se discuta, la respectivul post, cu unul dintre autorii unui studiu despre casele-castel, la moda printre proprietarii de etnie roma dintr-o serie întreaga de sate. La un moment dat, ziaristul care conducea discuția se întreba cum de au fost