Mihai Stoichiţă râşneşte răbdător şi metodic la încropirea lotului stelist pentru noul sezon. Nu-i este uşor. Pretenţiile de performanţă ale echipei impun o anumită calitate a achiziţiilor şi un preţ pe măsură. Bugetul rezervat târguielilor de sezon este însă unul mai mult decât anemic. Iar Mihai Stoichiţă este forţat la o echilibristică periculoasă. N-are încotro. Altă soluţie nu există. Trebuie să croşeteze în limitele bugetului impus de criza economică ce ne-a cam pus pe toţi cu botul pe labe. Realitatea rămâne în durerea ei temeinică. Nu însă într-atât de temeinică, încât să-i târască în îngândurări apăsătoare şi pe cei veseli din fire. Iar spectacolul pe care-l oferă indivizii salvaţi de o copilărie continuă devine uneori tonic. Ne mai salvează de pânda angoaselor.

Sezonul transferurilor este punctat în momentul de faţă la Steaua doar de câteva certitudini. În afara unor fotbalişti care nici n-au contat pentru echipă, consemnăm doar o singură plecare, şi anume aceea a lui Rada. Iar plecarea lui Rada este compensată de o singură intrare deja parafată. Cea a lui Jelev. Nici perspectivele nu sunt mai generoase. Ele vizează, deocamdată, doar achiziţiile. Negociatorii de serviciu ai Stelei caută soluţiile cele mai avantajoase pentru transferurile bulgarului Iovov şi rwandezului Edwin Ouon de la AEL Limasol. Dincolo de aceste certitudini şi de aceste perspective înşurubate în adevăr cu mai multă nădejde funcţionează doar spectacolul vesel despre care vorbeam.

Gigi Becali a redescoperit jocul. Fără a fi deloc prost, spune prostii la televizor, deoarece reţeta pălăvrăgelilor îi asigură o frecvenţă a apariţiilor care au darul de a-l răsfăţa. Vinde într-o mare veselie cam tot ce mai are Steaua prin vestiar. Pe Ghionea l-a purtat prin Rusia şi prin turceştile genclerbirligiuri. Pe Kapetanos l-a livrat în Qatar, prin Emirate sau prin Anglia. Ştiriştii