La 20 de ani de la evenimentele din 22 decembrie 1989, revolutia a fost, parca mai mult decat altadata, descusuta si cusuta la loc, intoarsa pe toate partile, si cusuta, si descusuta, si recusuta si pana la urma a cam ramas ca-n tren. Asta nu inseamna ca unele persoane, participante active, cu patalama, la revolutie, sau simpli martori, n-au reusit sa discearna revolutia de lovitura urmatoare. Dar, oare, aparitia dlui Ion Iliescu si a clientilor d-sale la carma, pe care multimile o vacantasera, a tarii va fi fost totusi o lovitura de stat? Daca da, atunci aceasta e foarte abila, data cu ajutorul maselor care urmareau numai prima parte a rezultatelor miscarii lor, adica inlaturarea regimului totalitar.
La urma urmelor, modelul leninist (ca nici "MRSO" n-a fost, spun unii, decat tot o lovitura de stat) nici nu e sigur ca nu le-a stat in minte dlui Ion Iliescu si celor care l-au scos in fata dupa ce Europa Libera facuse din acest aparatcik cvasinecunoscut o figura publica. Faptul ca generalul Militaru, dovedit agent KGB, daca ma pot lua dupa cele ce se spun si, mai ales, se scriu la noi, a devenit unul dintre reperele primei faze a puterii feseniste, ca atatia dintre cei care stiau ce e, in realitate, cu el au disparut repede-repede, ba cazuti cu elicopterele, ba impuscati din greseala, ba, asa, ca n-au fost atenti, ne aminteste de metodele indelung experimentate in Est.
In fiecare an vedem (inca) mame, sotii, fii si fiice plangandu-si mortii nevinovati din decembrie 1989, pe cei de la Timisoara, din alte orase, din Bucuresti, de la Otopeni, cea mai strigatoare la cer crima ce este mentinuta in starea de enigma, din rasputeri, de asa-zisi martori oculari, impotriva celor reali, si in fiecare an il vedem pe dl Ion Iliescu tunand si fulgerand impotriva celor care-l acuza, pe drept, de crimele de dupa 22 decembrie 1989.
Dar datul cu parerea a d
