Asa s-ar putea rezuma tabloul politic actual, in care sunt angrenati toti actorii politici majori. Presedintele se face ca e preocupat de soarta Parlamentului si, pentru a-l proteja, vrea sa isi dea demisia. Partidele par ca sunt preocupate de Constitutie si, in consecinta, vor sa il suspende pe presedinte. Nici una dintre cele doua actiuni nu va avea loc. Asa incat societatea politica romaneasca este dominata de dezbateri fara consistenta si fara concretete. Oricate sedinte vor fi tinute, oricate calcule vor fi facute, politicienii actioneaza dupa un rationament simplu: decat sa risc sa pierd ceva, mai bine nu fac nimic. Efectul? Presedintele nu isi da demisia inainte de suspendare. El prefera sa astepte un vot parlamentar care nu va veni si ameninta de pe margine. Partidele, de asemenea, nu il vor suspenda pe presedinte, fiindca se tem de minciuna pe care ele insele au creat-o prin "asa-zise" sondaje de opinie.

Ce se mai poate face intr-o tara in care nimeni nu mai crede in sondajele de opinie? Fiindca asa a ajuns Romania, dupa ce timp de peste doi ani s-a distrus institutia sondajului, prin scandaluri nici pana acum clarificate. Sondajele au fost demolate prin gesturi mici, dar constante, la care au contribuit toate partile implicate. Liderii politici obisnuiesc sa intrebe cine este comanditarul unui sondaj pentru a-i ataca mai usor legitimitatea. Tot ei anunta sus si tare ca au contribuit la masluirea sondajelor in trecut. Analistii, la randul lor, fac pe plac politicienilor, acceptand sa introduca si, mai ales, sa mediatizeze intrebari controversate, dubioase metodologic si neacceptate de comunitatea profesionala. Poate ca nu trebuia sa se construiasca mitul puterii netarmurite a unui sondaj, dar politicienii au nevoie de un asemenea instrument in luptele politice proprii. Poate ca nu trebuia ca sociologii sa accepte distrugerea propriei credibilitati