Pe Ina o cunoscusem atunci când eram în primul an de facultate. Era cu doi ani mai mică decât mine, avea doar 17. Semăna foarte bine cu o căprioară, avea ochi mari şi umezi, era slabă şi roşcată natural. Citea poezie şi spunea poveşti sensibile şi parabole. Nu mai ştiu cu ce texte îi făcusem capul mare, dar a cedat destul de greu, după ce i-am făcut curte vreo lună şi jumătate.
Pe Ina o cunoscusem atunci când eram în primul an de facultate. Era cu doi ani mai mică decât mine, avea doar 17. Semăna foarte bine cu o căprioară, avea ochi mari şi umezi, era slabă şi roşcată natural. Citea poezie şi spunea poveşti sensibile şi parabole. Nu mai ştiu cu ce texte îi făcusem capul mare, dar a cedat destul de greu, după ce i-am făcut curte vreo lună şi jumătate.
Nu am fost primul bărbat al ei, mai avusese experienţe sexuale, dar avea aşa un aer inocent, încât spuneai că trebuie să fie o vestală, ceva. Se pregătea să dea la facultate, la Litere, şi părinţii ei o obligau să tocească diverse porcării, aşa că ne puteam vedea pe termen limitat vreo oră-două la mine acasă, în serile din timpul zilelor lucrătoare. Doar sâmbăta putea să tragă de timp până pe la unu noaptea, pretextând că merge cu cine ştie ce colege la discotecă. Mie îmi convenea tipul ăsta de relaţie, aveam timp berechet să mă mai îmbârlig şi cu altele. Îmi plăcea la nebunie că băga o privire foarte pură când mă felaţiona încetişor şi că nu scotea din ea niciodată vreo vorbă porcoasă. Toată povestea de atunci s-a încheiat pe căi naturale. Familia, la origine ardelenească, a decis să o dea la studii înalte la Cluj, fiindcă, ziceau ei, se face şcoală mai serioasă acolo şi, presupuneam eu, se intră mai uşor (pe vremea aia era un titlu de glorie să faci o facultate de stat). Am mai văzut-o destul de sporadic în următorii ani, când am mai avut drum în oraşul unde, pe atunci, primarul
