Siruri intregi de oameni maturi, cu chipuri de copii. O tinara sta de 6 ani cu capul numai sub plapuma. Un baiat schiop ride singur, cu gura pina la urechi. O fata de 20 de ani, care arata de doar 6, plinge mereu. Un baiat cu privirea speriata, de animal haituit, o rupe din senin la fuga. Sint doar citeva detalii din terifiantul tablou de la spitalul-camin din Hirlau. Este locul in care, de ani de zile, autoritatile aduna persoane cu handicap din tot judetul abandonate de familie sau de care nu mai are nimeni nevoie. "Aici, pina si moartea vine greu", spun cei mai lucizi, oameni care cindva aveau responsabilitati serioase dar care acum nu-si pot misca decit ochii. Un cutremurator reportaj din locul caruia pina si Dumnezeu pare sa-i fi intors spatele. Un "meci" de baschet ce aminteste de "Zbor deasupra unui cuib de cuci" Peste 300 de suflete, cu chipuri schimonosite de durere, boala, nebunie, inconstienta sau resemnare. Doar citeva ore petrecute in Centrul de Ingrijire si Asistenta Hirlau sint suficiente pentru a te intreba: oare sint si ei oameni ca noi? Inumana intrebare. Asta ar spune cei care nu au vazut-o pe Maria. O mogildeata ghemuita sub o patura, pe un scaun din salon. La cei 24 de ani, nu cintareste mai mult de 20 de kilograme. Nu-si poate misca decit miinile, mai mult tipa decit vorbeste si are mintea unui copil de cinci ani. Daca incerci sa dai patura la o parte pentru a-i vedea chipul, incepe sa tipe. Descoperi doi ochi goi si o fata lipsita de expresie. Maria si-a trait aproape toata viata ascunsa sub o patura. Asta-i viata de om? Insiruiti pe bancutele din holul centrului, unde isi petrec cel mai mult timp, asistatii din Hirlau nu-si pun insa astfel de intrebari. Adulti cu chip de copil, bolnavi fara miini, fara picioare, paralizati, oligofreni sau cu probleme psihice - rid, pling, striga cuvinte fara sens, fug de colo colo, joaca carti sau pur si simpl