Ca să-i ferească de certuri, de bătăi, de lacrimi şi de spaime, mama şi-a luat ambii copii şi a hotărât să-i crească singură. Andrei, băiatul cel mare, avea pe-atunci doar 3 ani. Acum, tânărul e un flăcău în toată regula, înalt de 1,95 metri. A ajuns în clasa a XII-a. De mers la şcoală însă nu mai poate. Abia a reuşit să frecventeze cursurile clasei a XI-a. Băiatul de 18 ani este într-o stare critică. Boala aproape că i-a paralizat mâinile şi picioarele. „Are doar 55 de kilograme. Organismul nu asimilează mâncarea”, vorbeşte încet mama lui, Elena Stoica.
Parcă nici nu mai vrea să o audă fiul ei. Andrei suferă mult şi când vede că boala începe să i se extindă uşor-uşor în tot corpul parcă îşi pierde speranţa. Băiatul a fost diagnosticat cu leucemie. Boala Hodgkin. „I-a apărut un nodul pe gât. L-am văzut că este neliniştit din această cauză şi i-am zis să se ducă la doctor. Medicul de familie i-a spus că nu ar fi mare lucru. I-a dat un antiinflamator, Nurofen şi cam atât. Nodulul a rămas acolo. Nici o îmbunătăţire. Atunci băiatul s-a dus şi la spital, la un medic specialist. De acolo l-au trimis la spitalul judeţean din Sibiu, oraşul în care locuim. Analizele făcute au arătat că are leucemie. L-au operat, i-au scos nodulii şi i-au făcut biopsie. După care au început curele cu citostatice.
Patru cure la Sibiu, după care încă vreo două la Târgu-Mureş.” Mama lui Andrei respiră greu. Şi vorbeşte făcând pauze lungi. Nu mai ştie încotro să o ia. Curele cu citostatice, apoi şi cele cu raze i-au slăbit cumplit copilul. Unii medici i-au spus cu nonşalanţă că băiatul nu ar mai avea nici o şansă. Celulele canceroase s-ar fi extins în organism şi ar fi cuprins ambii plămâni. Alţii însă, precum cei de la Târgu-Mureş, se încăpăţânează să-l salveze pe Andrei şi acum îl pregătesc pentru un autotransplant de celule stem. „Băiatul s-a închis în el şi ma
