Iată cum prezintă Nelson DeMille romanul "Victimele puterii”: "Combinând o intrigă uimitoare, personaje perfect conturate şi o scriitură măiestrită, Robert Dugoni reinventează thrillerul”. Aparţinând unui maestru al literaturii de suspans, astfel de aprecieri reprezintă o excelentă introducere în lume a unui autor.

_____________________________________

Lectura acestui thriller confirmă că, în bună măsură, laudele au acoperire. Într-adevăr, Robert Dugoni a imaginat o poveste plină de tensiune, de o inventivitate debordantă şi cu un deznodământ năucitor. El stăpâneşte cu o mână sigură destinul personajelor, ghidează cu precizie acţiunea în direcţia cea mai potrivită scopului său – acela de a pune sub o lupă necruţătoare mecanismul luptei pentru putere în societatea americană. Însetaţi să ajungă în vârful ierarhiei sociale, unii dintre eroii săi nu ezită să-şi elimine fără scrupule adversarii. De pildă, senatorul Robert Meyers, aspirant la funcţia supremă în stat, are aroganţa de a se crede mai presus de lege, ca şi alţi cunoscuţi politicieni de peste Ocean. Pe unii dintre ei cineva îi aminteşte, întrebându-se ce le-a provocat un comportament neadecvat: "De ce s-a culcat Jack Kennedy cu Marilyn Monroe în Casa Albă? De ce s-a strecurat Bill Clinton din conacul său din Arkansas, cu soţia dormind în pat lângă el? De ce a riscat să fie prins făcând sex în Biroul Oval? De ce Richard Nixon a ordonat intrarea forţată în sediile Partidului Democrat în condiţiile în care era declarat câştigător al alegerilor în toate statisticile?” Răspunsul e simplu: fiecare dintre ei s-a socotit, cu trufie, omnipotent.

Dispunând de o avere fabuloasă, de acoliţi dornici, la rândul lor, de parvenire, şi de o mare capacitate de prefăcătorie, Robert Meyers ajunge să se considere intangibil şi invincibil. Manipulează destine, ordonă sustragerea din arhive a unor documente