Cozile de la plata impozitelor, primirea ajutoarelor de la stat sau incasarea pensiilor reprezinta ultimele ramasite ale comunismului. Din cuceririle tranzitiei, se detaseaza rindurile formate la magazinele ce vind marfuri second-hand sau la cele care ofera reduceri Daca pe vremea comunismului se statea la coada pentru orice, democratia a facut din saraci si pensionari campionii acestor adevarate teste de rezistenta. Imbulzeala, transpiratia si nervii lungilor asteptari la venitul minim garantat si lapte praf, la ridicarea pensiilor sau ajutoarelor de deces se afla in top. Urmeaza cozile birocratice, la inmatriculari de masini, pasapoarte sau plata impozitelor. Statul la coada este un adevarat ritual pe culoarele policlinicilor. Printre "noutatile" in domeniu se numara rindurile la marfuri cu pret redus si la second-hand-uri. "Mi s-a facut rau de cald si mi-am trimis fiica sa stea la coada" In zilele in care Primaria distribuie ajutoarele sociale si laptele praf pentru familiile sarace, multimea pestrita nu mai formeaza un rind, ci o gramada haotica si nerabdatoare. Oamenii au inceput sa fie programati in ordine alfabetica, dar imaginea de cohorta continua sa mire trecatorii. C.E.C-ul de linga Hala Centrala a fost modernizat, s-au facut mai multe ghisee, dar pe data de 10 a fiecarei luni apar cozile la incasarea pensiilor. "Ce folos ca s-au modernizat daca in zilele de pensie imbulzeala si plimbarea pensionarilor de la un ghiseu la altul creeaza o imagine de furnicar. Mie mi s-a facut rau de cald luna asta si mi-am trimis fiica sa stea la coada", se plinge Constanta Tudose, pensionara. "Vin la coada cu membrii familiei" La Casa Judeteana de Pensii, lunea si joia este un vacarm la usa biroului in care se inregistreaza cererile pentru ajutorul de deces. O gramada de batrini in haine cernite asteapta de la sapte dimineata, in picioare, bruma de bani pentru care au cotiz