La dezbaterea Historia s-a vorbit astăzi despre curemurele care au schimbat înfăţişarea Bucureştiului, împreună cu istoricul Dan Falcan şi cu jurnalistul Ciprian Plăiaşu, discuţia fiind moderată de Ion M. Ioniţă, redactor-şef „Historia“.

Cele mai importante declaraţii:

„Poate că nicio capitală europeană nu a fost atât de afectată de o întreagă panoplie cum a fost Bucureştiul. Foarte multe nenorociri. Din păcate, cutremurele în România sunt destul de rare încât să nu creeze o educaţie seismică, aşa cum au japonezii, dar şi destul de dese încât să afecteze mai multe generaţii“.

Dan Falcan, istoric:

„Cutremurele se succed la un interval de 35-40 de ani. Cel mai mare cutremur e bănuit a fi cel din 1802, chiar de Sf. Parascheva, pe 14 octombrie. Spun că e bănuit fiindcă nu existau mecanisme de măsurare a seismelor. Specialiştii au spus că a avut cca 7,7-7,9 grade pe scara Richter. Victimele au fost destul de puţine, deoarece locuinţele aveau cel mult un nivel.“

„Cea mai importantă pagubă a fost că a cazut Turnul Colţei, care era chiar în faţa Bisericii Colţea. Se zice că a fost construit de soldaţii suedezi. Turnul acela a stat afectat până în 1888, cand Pache Protopoepescu, primarul de bună reputaţie a Bucureştiului, a decis demolarea lui, deoarece a vrut să traseze cele două axe, est-vest şi nord-sud, fiindcă se îngusta strada din cauza turnului. A fost un întreg scandal, s-a scris un ziar în care diverse personalităţi s-au opus demolării.

Ciprian Plăiaşu, jurnalist:

„Bucureştiul niciodată nu a suferit procese ample de restaurări, pentru a fi pregătit pentru astfel de calamităţi. Administraţia şi-a dorit mereu ceva nou, in timp ce multe clădiri se aflau în degradare.

Majoritatea clădirilor din Centrul Vechi sunt pe cale să se dărâme. Chiar astă-vară am văzut cum a că