Din punct de vedere al asezarii, linia de patru fundasi pare a fi cistigat definitiv teren, lupta actuala tactica dindu-se in principal in legatura cu pozitionarea jucatorilor la mijlocul terenului. Desi in inferioritate numerica, "4-4-2"-ul ramine o reteta de succes. La ora la care scriem aceste rinduri, abia s-a terminat primul tur de orizont al turneului final, fiecare dintre cele 16 echipe care au avut viza de intrare pentru Elvetia si Austria semnind in cartea primelor impresii. Care acopera, firesc, intreaga plaja, de la peste asteptari, gen Olanda, trecind pe la confirmari (in ambele sensuri, Germania la plus ori Austria la minus) si ajungind la dezamagiri, cu Italia, capul unei liste in care mai pot fi plasate Rusia ori chiar Franta. Logic, dupa doar un meci nu se pot da verdicte, schimbarile la fata profunde de la un meci la altul ori de la o faza la alta a competitiei incurcind multe calcule si in alte competitii majore. Din punct de vedere al asezarilor tactice, ca o prima concluzie ce se poate trage este confirmarea decesului liberoului, nici una din echipele prezente la EURO 2008 nemaiincercind sa dezgroape "maturatorii" celebri in urma cu citeva decenii. Mai mult, sistemul cu trei stoperi in linie isi traieste agonia, echipele care au preferat acest modul, Austria (ce a semanat, ca asezare, cu Rapidul lui Razvan Lucescu, ce miza pe "3-4-3" in Giulesti) ori Grecia ("5-4-1") pornind cu stingul. Acceptind triumful dispozitivelor cu patru fundasi, folosit de paisprezece echipe, trebuie sa remarcam lupta ce s-a dat intre numarul de atacanti centrali utilizati, de aici rezultind si "look"-ul liniilor mediane. Interesant este faptul ca desi doar sase formatii au preferat sa mearga pe dispozitivul cu doi atacanti veritabili, patru au cistigat (Spania, Suedia, Germania si Croatia, primele trei foarte clar),una (Franta) a remizat si doar Elvetia a pierdut, insa a