Hipercapitalismul nu e decit o deturnare a capitalismului democratic, asa cum s-a constituit el in epoca moderna, o deturnare spre fluxurile financiare, in detrimentul economiei reale si al societatii insasi. Civilizatia careia ii apartinem se indoieste tot mai mult de ea insasi. Capitalismul nu pare sa mai ofere un cadru optim de crestere si dezvoltare. Unii chiar vestesc o explozie din interior. Intr-adevar, criza capitalismului globalizat pe care o traversam nu este decit opusul cresterii asteptate. Si nu este doar o criza economica, ci si una politica, sociala, morala, o criza profunda, o criza a valorilor noastre fundamentale. Sa-si fi atins civilizatia occidentala limitele? Aceasta criza este una a hipercapitalismului dezlantuit incepind cu 1980, preponderent financiar, si a liberalizarii excesive a economiei mondiale. Un veritabil cult al pietei a fost aplicat intregii existente umane, superimbogatindu-i pe bogati si suprasaracindu-i pe saraci, plin de speranta unui hiperconsum, bazat pe rostogolirea la infinit a creditelor, a clasei de mijloc, care intre timp, insa, s-a subtiat pina la disparitie. Crahul din 2008 ne-a trezit brusc la realitate, indepartindu-ne visele. El releva tocmai saracirea de care vorbeam a clasei de mijloc, pilon esential al democratiei, invitata sa mai treaca o data pe la casierie pentru a refinanta sistemul. In caderea sa, hipercapitalismul antreneaza si democratia cu valorile sale, pe care le-a privatizat, golindu-le de orice sens. Or, daca democratia are nevoie de capitalism, acesta din urma nu are neaparat nevoie de democratie pentru a supravietui. Iar alte regimuri abia asteapta sa ia prim-planul scenei mondiale. Ce se va intimpla, deci, cu democratia? Ce se va intimpla cu crestinismul dupa pierderea hegemoniei occidentale, caci hipercapitalismul a produs deja o deturnare a valorilor civilizatiei crestine. Daca dorim sa salvam dem