E regretabil că România, terminînd la egalitate cu Franța și cu Belarus, n-a cîștigat nici un meci disputat pe Național Arena, dar mai trist e că ea a mai pierdut o calificare.
Cînd muntenegrenii și-au asigurat prezența la barajul pentru CE 2012, unde speră să ajungă pînă și armenii, “tricolorii” vor privi încă un turneu final la televizor. Ca atare, s-ar pune din nou, a cîta oară în ultima vreme?, problema recon struc ției “naționalei” noastre. Se pune însă, după părerea mea, în mod fals, ca să vorbim discuții, să ne aflăm în treabă!
În ce-ar consta reconstrucția? Practic, în întinerirea lotului și a echipei, nu?, în primenirea lor. Atît că nici fostul selecționer și nici actualul n-au rămas datori în această privință. Din păcate, ei n-au obținut rezultatele dorite, dar au promovat destui tineri. Răzvan Lucescu, printre alții, pe S. Lung jr., Rîpă, Gardoș, Papp, S. Ilie, Răduț și Sburlea, iar Victor Pițurcă, în ciuda timpului scurt avut la dispoziție, pe Mățel, Chiricheș, Chipciu și Strătilă. Evident că e un capitol la care nu putem să le reproșăm prea multe. Ambii au căutat, cu observația că Răzvan a tras destule gloanțe alături de țintă.
A socoti tinerețea un element ce garantează succesul, ori măcar îl grăbește, mi se pare o idee forțată, trasă de păr. Deoarece tinerețea indică o vîrstă, dar nu înseamnă automat și valoare, aici lucrurile încep să se încurce. Dovadă că nu toți dintre debutanții enumerați mai sus au convins, ba unii chiar au dezamăgit. Au dispărut la fel de repede cum au apărut.
În context, mărturisesc că m-a surprins o declarație a lui Dorinel Munteanu. Antrenorul campioanei se îndoia că Pițurcă îi va mai convoca pe Mutu și pe Tamaș în campania pentru Mondialele din 2014. Înainte de orice, probabil că obiecția Neamțului viza etatea celor doi, 33 de ani și, respectiv, 28. Logic că, apropiindu-se de 32 de ani, în aceeași cat
