• Pensionarii au ajuns sa se imprumute de la CAR ca sa nu moara de foame • Incercarile batranilor de a supravietui cu putinii bani pe care ii primesc la sfarsit de luna se transforma intr-un lant al slabiciunilor • Cu lacrimi in ochi, pensionarii spera la un imprumut pentru a putea achita datoriile la intretinere, pentru a plati facturile la gaz sau curent electric, pentru a cumpara ceva de mancare sau pentru a-si ajuta nepotii la facultate

Umilinta la care sunt supusi pensionarii ieseni nu poate fi descrisa in cuvinte. Dupa o viata de munca, batranii se aseaza constiinciosi la cozile interminabile care se formeaza zilnic la Casa de Ajutor Reciproc (CAR) a Pensionarilor, refuzand sa se gandeasca, pentru cateva minute, la bolile de care sufera. Cu lacrimi in ochi, pensionarii spera la un imprumut pentru a putea achita datoriile la intretinere, pentru a plati facturile la gaz sau curent electric, pentru a cumpara ceva de mancare sau pentru a-si ajuta nepotii la facultate. Grija zilei de maine nu mai este un aspect care sa ii sperie pe iesenii trecuti de prima tinerete, acestia impacandu-se cu ideea ca pensiile si asa mici le vor fi secerate. Gandul ca nu vor avea ce pune pe masa ii determina sa se imprumute pe unde apuca, angajandu-se la plata unui credit pe care nu sunt siguri ca vor ajunge sa il achite. Incercarile batranilor de a supravietui cu putinii bani pe care ii primesc la sfarsit de luna se transforma intr-un lant al slabiciunilor. "Am luat de la CAR 1.800 lei ca sa mai fac niste cumparaturi, sa platesc impozitul la casa si revizia tehnica la gaz. Ne imprumutam de la o pensie la alta, nu stiu daca vom reusi vreodata sa iesim din problemele astea. Trebuie sa platesc trei sute lei pe luna pentru creditul asta, iar banii de pensie nu ne ajung niciodata pentru mancare si medicamente", a spus Nicolae Moldovan, un pensionar iesean.