Desenul lui Val Gheorghiu nu surprinde opulenta trupului feminin, ci doar schiteaza linia pe care acesta o traseza in spatiu. E mai multa sugestie in tablourile sale decit sezualism fatis, debordant. In timp ce admiram tablourile lui Val Gheorghiu de la Galeriile Dana, in timp ce ascultam si nu prea vorbele rostite la vernisaj sau schimbam amabilitati cu unii cunoscuti prezenti acolo, incercam sa temperez un diavol poznas tare, care-mi susotea la ureche o mare magarie. Cum ea nu-mi apartine, ci e a numitului Michiduta, cred ca pot indrazni sa o deconspir, cu riscul de a suporta eu urmarile frivolitatii respectivului. Prin anii '90, un critic serios, Mircea Iorgulescu, scrie de la Paris o cronica elogioasa la volumul unei poetese, intitulat agresiv Libresse oblige... Necunoscator al celor lumesti, criticul interpreta titlul ca pe un mestec de libérté sinoblesse. Oare vreun comentator mai incuiat sau doar rautacios, ma tot zgindarea nefirtatele pomenit (cum, nu ati avut de-a face cu el niciodata?), nu ar putea incurca Siluetele lui Val Gheorghiu cu silhouette? Diferenta e de citeva litere, de pronuntat se pronunta la fel si, la o adica, nici tematic nu sint chiar atit de straine. Fireste ca eu, om totusi serios sau, in orice caz, care nu asculta chiar de toate ideile nastrusnice, uneori chiar nerusinate, pe care cineva i le vintura prin minte, l-am pus la punct pe dracusorul pervers, mi-am facut cruce in gura cu limba si m-am bucurat netulburat de pictura lui Val Gheorghiu. Dupa Pantofii de mai an (care, spun eu acum, fara intruziunea cumatrului) puneau in valoare si piciorul purtator, Siluetele pe care inca le puteti admira la Galeriile Dana sint cum nu se poate mai potrivite. Nu sint critic de arta, nu am limbajul necesar, prin urmare, ceea ce urmeaza nu este o cronica plastica, ci un eseu de amator, care a mai umblat, cit de cit, prin muzeele lumii sau a deschis des