În iunie 1944, trenurile morţii au transportat 6.500 de evrei din judeţul Bistriţa-Năsăud, trimişi de autorităţile hortyste către lagărul de la Auschwitz. La doar 4 kilometri de Bistriţa, pe un teren aparţinând fostei Ferme Stromboli, în prezent Staţiunea Pomicolă, a nceput, în mai 1944, calvarul a 6.500 de evrei. Într-o singură lună, aici au pierit 300 de oameni, majoritatea copii, bătrâni şi femei. Restul au fost îmbarcaţi în două garnituri de tren cu destinaţia lagărelor de concentrare.
Doar unul din 10 s-a mai întors, a spus reporterilor „Adevărul” Fredi Deac, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Bistriţa-Năsăud.
Un teren împrejmuit şi două pietre funerare
Puţini mai ştiu ce grozăvii s-au petrecut în urmă cu 65 de ani pe petecul de pământ străjuit acum de câţiva pomi fructiferi. Este un perimetru de câţiva metri pătraţi, înconjurat cu un gard de plasă şi un lacăt pus ca să apere zona de câini şi alte animale.
Un monument micuţ, pe care apar câteva inscripţii în ebraică şi o piatră funerară, amplasată de fiul uneia dintre victime în memoria mamei sale. Buruienile au năpădit în timp în locul pe care acum 65 de ani au murit de foame, boli şi tortură 300 de oameni.
Au fost ridicaţi din case şi muribunzii
Fredi Deac, preşedintele comunităţii evreieşti din Bistriţa, asociaţie care mai numără acum 19 suflete, povesteşte cum a fost orchestrată întreaga grozăvie. El însuşi fiul unei femei care a supravieţuit ca prin minune într-un ghetou din Transnistria, a aflat povestea de la puţinii evrei care s-au mai întors.
„În ziua de 2 mai 1944, în oraşul Bistriţa, s-a răspândit zvonul că evreii vor fi ridicaţi şi deportaţi. Primarul de atunci, Kuales Norbert, pentru a aplana starea de spirit, l-a chemat pe preşedintele comunităţii evreieşti, Rozenfeld Aron, pentru a dezminţi ca