Transparenţa nu a fost niciodată punctul forte al actualei conduceri a „Bătrânei Doamne”. Şi aici vorbim în special de Giovanni Catanzariti, care, în calitate de administrator al clubului, dar şi ca şef de drept al clubului din Calea Aurel Vlaicu (Marţian e acţionar majoritar doar în teorie, pentru ca la Registrul Comerţului UTA SA să aparţină în continuare italianului, respectiv apropiatului său – Giuseppe Guzardi), a ascuns destule lucruri publicului larg. A comis şi destule greşeli manageriale, iar multe dintre ele au provocat datoriile de astăzi de 220 de mii de euro de la Stat, însă de ceva nu poate fi acuzat Catanzariti.

În luna ianuarie, când a demarat negocierile cu Adrian Marţian pentru cedarea pachetului majoritar de acţiuni, a fost cât se poate de sincer. Preşedintele UTA-ei i-a pus pe foaie omului de afaceri clujean toate datoriile existente la începutul acestui an, planul de buget pentru returul ediţiei de campionat (aprobat de Gheorghe Constantin şi Adrian Falub), punându-l din timp în temă şi cu cerinţele din dosarul de licenţiere pentru Liga 1. Şi i-a mai spus ceva Catanzariti în faţă lui Marţian, cum – de fapt – a şi accentuat o iarnă întreagă în presă, că nu mai are bani să finanţeze clubul.

Adrian Marţian a acceptat toate condiţiile partenerului său, inclusiv cea ca italianul să rămână administratorul „Bătrânei Doamne” şi, deci, să aibă drept de semnătură şi implicit puterea, e treaba lui. Într-un bussiness cu sute de mii de euro pe masă nu prea mergi pe încredere, iar acum e tardiv să spui că ai fost naiv şi că „m-a făcut Gio!”. Şi, conform aceloraşi spuse ale sale, Gio l-ar mai fi „făcut” cu jucători care s-au încălţat invers la unele meciuri şi…că nu i-a rezolvat două meciuri aşa cum îi promisese iniţial.

Personal, aceste vorbe le aud de cel puţin două luni de zile din gura lui Marţian. Am decis să nu le