Profitînd de recenta prezenţă la Bucureşti a doctorului Jacques Rogge, invitat la inaugurarea Casei Olimpice a României, am sperat că preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic îmi va acorda cîteva minute în vederea realizării unui interviu. Am primit promisiuni, însă programul încărcat al înaltului oaspete a făcut imposibilă o întrevedere face-to-face. Drept urmare, mi s-a sugerat să adresez întrebările pregătite Secretariatului CIO de la Lausanne. După două săptămîni, am primit răspunsurile de mai jos. Logic că, traduse din română în engleză şi invers, ele şi-au mai pierdut din nuanţe. Pentru asta le cer scuze cititorilor şi, deopotrivă, preşedintelui Rogge.
Rugby-ul ca lecţie de viaţă
- Sînteţi de formaţie medic ortoped şi aţi lucrat vreme îndelungată cu bolnavii. Sincer, nu regretaţi că v-aţi depărtat de ei?
- Am practicat chirurgia şi aş zice cu succes, însă nu-mi pare rău că am renunţat. Cînd ajungi în fruntea CIO, nu poţi regreta nimic. Ar fi incorect faţă de alţii, dar şi faţă de tine. Cert e că am intrat în noua activitate cu ochii deschişi, conştient că trebuie să mă dedic altor obligaţii.
- Scuzaţi-mă, dar mulţi îşi închipuie că e o distracţie să fii preşedintele CIO. Schimbi avioanele, străbaţi lumea, ţii conferinţe şi eşti primit pretutindeni cu onorurile cuvenite unui şef de stat. Ce înseamnă pentru dumneavoastră o zi de muncă?
- Imaginea la care vă referiţi e falsă. Programul diferă de la zi la zi, însă el durează în mod curent aproximativ 12 ore.
- Tocmai pentru că aţi jucat rugby, linia a 3-a, inclusiv în echipa naţională, aş fi curios să ştiu ce v-a învăţat acest sport?
- Deşi am început relativ tîrziu, am jucat aproximativ 8 ani. Dacă ar fi să identific cel mai important cîştig datorat balonului oval, aş alege lucrul în echipă. Nu se reuşeşte niciodată în rugby fără o bună înţelegere cu coechipierii şi o
