Noi sugeram ca procentul să fie undeva între 20 şi 30%, atât pentru şcoala generală, cât şi pentru liceu (inclusiv la profilurile real, tehnologic şi vocaţional). Altfel, aşa cum s-a văzut deja, mulţi profesori nu sunt dispuşi să iasă prea uşor din rutină predând doar literatura română. „Obligativitatea“ trebuie să fie una rezonabilă; de exemplu, lista autorilor / operelor să fie foarte mare, din care să poată alege autorii de manuale şi profesorii, respecându-se însă procentul asupra căruia se va cădea de acord. Textele scriitorilor străini trebuie incluse şi în materia pentru bacalaureat. Un asemenea pas nu va implica însă creşterea numărului de ore pe săptămână.

În şcolile româneşti, cu excepţia specializării filologie (liceu), nu se studiază aproape deloc texte de literatură universală. Ştim cu toţii că predarea literaturii române are câteva roluri de bază: trebuie să ducă la formarea capacităţii de comunicare corectă şi coerentă (în scris şi verbal), să dezvolte simţul estetic, să-l ajute pe elev să înţeleagă diferitele genuri literare etc. Dar, mai important, ea ar trebui să-i ajute pe copii să-şi formeze o viziune şi chiar să dobândească repere valorice; ambele ţin de capacitatea literaturii de a forma atitudini şi comportamente, ceea ce ar fi greu fără literatura universală. Mircea Flonta afirma că despre valori ne vorbesc şi diferitele tipuri de tratate - de axiologie, etică sau morală -, dar o fac într-un mod abstract. Din această cauză, este foarte greu să fie citite nu doar de elevi, dar şi de mulţi adulţi. Dar onoarea sau curajul pot avea un impact (le interiorizăm) mai degrabă atunci când le întâlnim în operele mari din literatura universală.

Argumente pentru introducerea literaturii universale în programe s-ar găsi şi în felul în care au fost gândite două dintre cele opt competenţe cheie europene introduse la noi. Este vorba despre compe