"Votul nu e un criteriu al adevărului". Când am spus asta, nu mă aşteptam ca dl deputat Petre Roman să clatine din cap dezaprobator. Fostul premier este la bază inginer, specialist în hidraulică. Prin urmare, nu pot să cred că pentru d-sa adevărul legii lui Arhimede poate fi validat prin vot, aprobat de o majoritate şi infirmat de o minoritate. Sau invers.
Când face o operaţie, un chirurg nu îşi supune mişcările la vot. Operează potrivit pregătirii şi iscusinţei sale, câtă are. Dacă greşeşte, e răspunzător.
Proiectanţii unei clădiri nu pot fi judecaţi de parlamentari pentru soluţiile tehnice folosite - asta pot să facă doar nişte experţi autorizaţi.
În Guvern, în Guvernul României, hotărârile nu se iau prin vot. Miniştrii prezintă opinii şi informări, se discută, dar decizia o ia finalmente premierul. Şi e firesc să fie aşa, pentru că Guvernul este un organism executiv. Şi votul nu se foloseşte la execuţie.
De ce ar trebui atunci ca procurorul, organ de execuţie, să pună dosarul tehnic făcut de el pe masa Parlamentului pentru a fi avizat prin vot?
Şi nu orice dosar, ci acela al unui parlamentar. Deci Parlamentul hotărăşte dacă un parlamentar e arestabil sau nu.
Dar când un medic intră în vizorul procuraturii pentru, să zicem, şpagă, avizul de arestare îl dă Adunarea Medicilor?
Dacă un profesor e săltat pentru vândut examene, cum s-a şi întâmplat, se pronunţă Asociaţia Cadrelor Didactice în legătură cu arestarea lui?
Un inginer acuzat de prejudicii materiale aduse statului nu poate fi arestat decât cu aprobarea Asociaţiei Generale a Inginerilor din România?
Nicidecum. În toate aceste cazuri, judecătorul trebuie să hotărască dacă cererea de reţinere emisă de Procuratură e justificată.
De ce breasla parlamentarilor trebuie să aibă statutul privilegiat şi absurd de a decide în legătură cu sine faţă de lege?
Ce ţ