Am asistat recent la parada militara de 1 Decembrie, aniversand intr-o atmosfera deja de rutina, Ziua Nationala, ziua desavarsirii statului roman. In acea zi fastuoasa de 1 decembrie 1918, Regele Ferdinand rostea la Alba-Iulia cuvintele emotionante: »Azi, cand vedem inaintea ochilor nostri savarsita cladirea mareata ce Mihai Viteazu incepuse si pe care generatii intregi apoi au visat-o, aduc prinosul Meu de recunostinta tuturor acelor care in toate colturile unde suna dulcele grai romanesc au pus sufletul si puterile lor in serviciul idealului national. Dupa Basarabia, dupa Bucovina, mai lipsea Romaniei o piatra din cele mai scumpe: Ardealul cu tinuturile locuite de romani. Azi ne-ati adus si aceasta ultima piatra a cladirii, care incoroneaza marea opera a Unirii".
Uneori apare aproape ca incredibila impetuoasa devenire a poporului roman, inceputa in a doua jumatate a secolului XIX, punctand 24 ianuarie 1859 cu Cuza, continuata la 10 mai 1866 cu Carol I, Independenta din 1877 si regatul Romaniei in 1881, desavarsit la 1 decembrie 1918.
Am gasit la un buchinist de pe malurile Senei o enciclopedie voluminoasa, aparuta in 1843 la editura Pagnerre din Paris; Encyclopedie Politique, ingrijita de academicianul Garnier-Pages. Am extras din carte, mai exact din capitolele Austria, Turcia, Moldova, Valahia urmatoarele aprecieri ale vremii despre teritoriile care formeaza astazi Romania.Am pastrat termenii si erorile gasite in lucrare.
Austria, un imperiu heteroclit, care grupeaza in jurul monarhiei habsburgice numeroase teritorii, printre care Ungaria si Transilvania, avand o populatie de 33 milioane (cat Franta), dintre care doar 6 milioane germanici, 14 milioane de slavi, 5 milioane de maghiari, 5 milioane de italieni, doua milioane de valahi (in Transilvania, Banat si Bucovina), un milion de israeliti si un milion de boemieni (tigani), armeni, gr
