Continentul asiatic este populat de o mare diversitate de oameni aparţinând unei şi mai mari diversităţi religioase şi culturale. Aşa se face că, aproape în toate ţările asiatice, Anul Nou este întâmpinat de două sau chiar de mai multe ori într-un ciclu calendaristic: odată la 1 ianuarie, iar în restul cazurilor în funcţie de calendarul sau calendarele tradiţionale folosite în paralel cu cel gregorian, potrivit Agerpres.
Majoritatea statelor asiatice aşteaptă cumpăna dintre ani la mijlocul lunii aprilie, anotimpul recoltelor şi al musonilor.
Anul Nou (Aluth Avurudhu la sinhalezi şi Puththandu la tamili) este marcat în fiecare an la mijlocul lui aprilie (Bak), când soarele trece din Meena Rashiya (casa peştilor) în Mesha Rashiya (casa berbecului). Trecerea în Noul An nu se face la miezul nopţii, ci la o oră fixată de astrologi. De asemenea, sfârşitul anului vechi nu este urmat de prima secundă din Anul Nou, existând o pauză chiar de câteva ore între ani.
Numită de sri-lankezi "perioada neutră", aceasta trebuie exclusiv petrecută în tăcere şi rugăciune, orice activitate fiind interzisă.
Nu întâmplător, în Sri Lanka luna aprilie este cea a recoltelor, celebrarea Anului Nou făcându-se în belşugul oferit de natură. Pregătirile pentru întâmpinarea Anului Nou încep cu câteva săptămâni înainte, iar după terminarea curăţeniei, stăpânele caselor aprind candele care rămân aprinse până la Anul Nou.
Tot femeile sunt cele care, în ziua Revelionului, bat tobe (raban) care vestesc înnoirea simbolică a timpului. Familiile sunt angrenate în tot felul de activităţi, în momente fixate cu stricteţe după calcule astrologice. Foarte importantă este îmbăierea înainte de Revelion (de obicei în lapte sau zeamă de orez), urmată de aprinderea focurilor în şeminee sau sobe, de demararea unor noi afaceri şi în cele din urmă de masa în familie. Toate acestea sunt în