Şerban SAVU, doar atît. Un nume, ca semnătură şi titlu pentru catalogul apărut în 2011 la prestigioasa editură germană de artă Hatje Cantz. O editură celebră pentru albumele dedicate tuturor curentelor artistice şi artiştilor internaţionali importanţi. Catalogul Șerban Savu arhivează lucrările din perioada 2005-2010 şi depune mărturie pentru preocupările unui artist care s-a impus în arta internaţională odată cu valul artiştilor din grupul cunoscut sub genericul (discutabil) nume de Şcoala de la Cluj. Istoria e tema picturii lui Savu, dar o istorie contemplată şi nu denunţată, observată în aparenţa banalităţii cotidiene, fără patimă şi emoţie, cu o notă de melancolie şi tristeţe dizolvată în paleta cromatică reţinută a lucrărilor. Peisaje periferic urbane, construcţii abandonate sau noua arhitectură de sticlă şi beton, impersonală, cenuşie, în preajma căreia vegetaţia creşte haotic. În aceste scenografii, figura umană pare un accident; fiinţe somnolente, rătăcite, parcă, într-un peisaj fără direcţie. Doar natura se simte la largul ei şi înghite firesc spaţiile abandonate de om. Nehotărîrea e, în pictura lui Şerban Savu, atributul peisajului uman sau al celui construit. Muntele nostalgiei, lucrare din 2008, reprezintă o groapă de fier vechi în care răscolesc două personaje văzute din spate. O carcasă turtită de Dacie e semnul epocii ajunse la groapa de gunoi a istoriei. Nici o altă referinţă explicită la promisiunile expirate ale unei epoci ce construia omul nou. Insistenţa cu care cele două personaje sondează mormanul de gunoaie trimite la condiţia lor de marginali paseişti, rămaşi agăţaţi de valori răsturnate de tăvălugul istoriei. De altfel, Şerban Savu spune că nu societatea românească e tema preocupărilor lui picturale, ci omul confruntat cu istoria ciclică a distrugerii şi recon - strucţiei, în raport cu care fiinţa umană e doar un pion supus conjuncturilor