Sunt 145, dar numai unul dintre ele e dorit cu disperare. E verde, la fel ca şi tovarăşele sale din sală, căptuşit cu piele ecologică şi are un spătar încadrat în broderie de lemn. Înalt de vreun metru şi jumătate, este poziţionat cu câteva trepte mai sus decât cele din sală şi îşi înalţă spătarul aproape cu vreo 15 centimetri mai sus decât celelalte două care îl încadrează. Ar putea fi considerat împăratul scaunelor. Dacă te uiţi însă în actele sale, vezi că e evaluat la ceva mai mult de jumătate faţă de cele din sală. Le domină însă prin poziţie. Aceasta este istoria unui scaun verde pe care PD-L l-ar vrea portocaliu.

Dacă cineva ar avea azi curiozitatea să întrebe oglinjoara fermecată care-i cel mai dorit scaun din ţară, în oglindă s-ar reflecta sigur imaginea scaunului verde care îi susţine greutatea preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, atunci când prezidează şedinţele plenului. Şi asta pentru că obiectul cu pricina a devenit cea mai vânată piesă a momentului, fiind singurul înalt scaun pe care PD-L nu îl are, dar îl vrea. Preţul la care e înregistrat însă în acte înaltul scaun nu se ridică deloc la importanţa acestuia.

Scaunul lui Geoană este evaluat la 3.600 de lei, pe când unul dintre cele din sala de plen are o valoare mult mai mare, de 5.000 de lei. Aşadar, până la urmă, scaunul e şef numai prin poziţie, căci prin statut rămâne un simplu scaun, aşa cum figurează ingrat în actele de contabilitate. Asta spre deosebire de cele din sala de plen, înregistrate cu statut superior, de fotoliu. Ce-i drept, la o probă tehnică, dotările scaunului de la prezidiu pălesc în faţa celor ale tovarăşelor din sală: nu se deplasează pe şine, spătarul nu se înclină la o simplă apăsare de buton pentru a relaxa spatele obosit de o zi de discuţii degeaba... ce să mai, e un scaun limitat în facilităţi.

Situaţia se schimbă însă radical atun