Mircea Cărtărescu: "Dacă actuala alianţă PDL-PSD a fost pusă la cale, la iniţiativa sau cu ştiinţa lui Traian Băsescu, încă din 2007, cum a răzbătut în presă, proiectul ei n-a putut fi atunci decât cel mult un plan B, o îndepărtată şi nesigură variantă de guvernare." Sursa: Mediafax
Nimeni nu putea cunoaşte de pe-atunci rezultatele alegerilor, care-aveau să forţeze, de fapt, înfăptuirea ei. Sigur că trebuie să fi existat în mintea preşedintelui Băsescu şi a sprijinitorilor săi ideea unei majorităţi suficiente. Suficiente însă pentru ce? Aici, susţinătorii şi adversarii lui Băsescu se despart.
Primii consideră că preşedintele, conştient că nu se mai poate guverna ca până acum, într-o stare de continuu conflict cu primul-ministru, a dorit, pentru binele public, o situaţie politică mai stabilă, care să elimine, pe cât posibil, devastatoarele lupte politicianiste. Mai cu seamă în contextul crizei mondiale, care fără-ndoială afectează din ce în ce mai mult şi România, o majoritate politică confortabilă, şi care să nu fie ostilă preşedinţiei, se impune imediat ca o soluţie optimă de guvernare. Adversarii lui Traian Băsescu cred însă că acesta nu pentru binele public şi-a dorit această majoritate, ci ca să-şi asigure realegerea în postul pe care-l ocupă. Iar cei care nu-i sunt doar adversari, ci îl şi urăsc personal pe preşedinte, consideră că nu doar realegerea e scopul pe care-l urmăreşte acesta, ci de-a dreptul instaurarea unei dictaturi personale. Din păcate, actuala configuraţie a scenei politice româneşti e uşor interpretabilă în fiecare dintre aceste trei ipoteze. Cine are atunci dreptate şi cine greşeşte? Cine sunt orbii şi cine clarvăzătorii? În apele cu mâluri groase ale politicii noastre actuale, totul este posibil.
Există însă unele variante mai probabile decât altele. Personal, cred că reală este o combinaţie dintre primele